Oleee!

Seara asta-i o seară mare. E seara când Steaua se bate pe Arena Naţională cu Chelsea.
Nu-s io mare microbistă şi, vai, câte ştiu despre fotbal. Tot ce ştiu, de fapt, este că nişte masculi plini de testosteron aleargă pe un ditamai terenul după o nebunie de minge, care tre' băgată-n poartă. În una din porţi, ce mai contează în care? Contează să marchezi.
Întotdeauna mi s-a părut că fotbalul e sportul sămânţarilor şi al iubitorilor de hamei, al tuturor celor care visează să fie acolo, pe teren, în locul unuia din idioţii care mai că se bat pentru nenorocita aia de minge, deşi preferă să stea cu telecomanda-n mână, înjurând de toţi morţii şi toţi răniţii echipei "adverse" sau la o terasă cu prietenii lor beţivi, înjurând de aceiaşi morţi şi răniţi, dar măcar sunt la o terasă.
Am dat şi eu drumu' la tv, am zis "fii atent, ce umilinţă-şi ia Steaua şi ce distrus o să fie Becali după meciu' ăsta" şi, când colo, în timp ce tastam cuvinte pentru postul ăsta, aud un "GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOLLLLLLL!!! INCREDIBIL!" şi, când mă uit, ce să văd? 1-0 pentru Steaua. Jnebun la cap, poate chiar ar trebui să-mi păstrez obiceiul de stelistă, aşa cum tind să cred că-s de pe la vreo 10 ani. Şi poate ăştia chiar or să bată pe Chelsea şi o să se cace Becali pe el la toate posturile de televiziune că mamă ce echipă bună e Steaua de când o ştie. (Nu mă mai pronunţ în legătură cu cât de bună-i Steaua, că nu m-am mai uitat la un meci de când eram mică...)
Bă, pân' la urmă, ar trebui să fiu pă feeling naţionalist şi să zic "Hai, Steaua, 'tu-ţi naţia ta de echipă plină de mieluşei, fă-ne mândrii în lume, jepato!", dar dacă nu sunt la o terasă cu prietenii mei hameişti sau la unu' acasă, urmărind meciul ca între băjeţi, prefer să stau în pătrăţica mea şi să aştept finalul meciului.
Mna, mi-ar prinde bine un Fifa13 acu'. Chiar am chef. Da' nu mă ţine pc-ul nici pentru Fifa07, aşa că, mai bine, mă duc să mă uit la meci.
Sper să câştige Dudu la pariuri, ca să-mi ia şi mie o ciocolată de casă de la Complexu' Mic. Atât. Nimic mai mult.
Pauză la meci, încă 45 de minute de nebunie.
Aşa să ne-ajute Dumnezeu!