Pages

Friday, September 19, 2014

Red Alert sau unde mă simt în Ploieşti ca în Bucureşti

Recenzie
Am mers acasă câteva zile şi am ajuns printr-un pub/club deschis nu de foarte mult timp, intitulat Red Alert. Mi-au spus câţiva oameni "bă, e mişto acolo, ar trebui să mergi şi tu" şi până la urmă, după o discuţie cu Văru' de la H8, am călcat pragurile Red Alert-ului.
Încă din hol, am zis în sinea mea: WOW. Mă aşteptam să fie ceva de rocăreală maximă, în serile de sâmbătă să fie plin de pletoşi şi tricouri cu trupe metal. Dintr-o oarecare nefericire, am mers într-o marţi seara şi eram cam foarte gol, adică eu, Văru' şi încă 2 persoane care, culmea, erau tot cu noi. Meh, era marţi, nu vineri.
Toate ca toate, dar muzica era fix să mă ungă pe sufleţel. Nici prea hardcore, nici prea soft, ceva care să placă la toată lumea, cum s-ar spune. 
Cum să explic eu cum arată locul... E foarte... primitor, încăpător, super dandy. Mno, lăsând caterinca la o parte, m-am simţit imediat ca în Fire Club, din Centrul Vechi. Diferenţa o face imaginea şi numele, că atmosfera am simţit-o cam aceeaşi. Nu vreau să fac o comparaţie sau ceva, doar spun cum m-am simţit în Red Alert. Mă rog, puţin mai comfortabil, datorită fotoliilor în loc de scaune. Totul se întâmplă într-un subsol, pentru că la etaj, din ce am înţeles, se va deschide cafenea. Şi, dat fiind că e într-un subsol şi că e destul de mare, se ţin şi concerte acolo. Ca de exemplu, sâmbăta asta, concert acustic Pistol cu Capse pe care nu-l ratez. Pe 26 septembrie, Kazi Ploae îşi lansează "Vise Triste" în acest Red Alert, pe 3 octombrie, The Amsterdams, pe 18 octombrie, Coma, iar pe 1 noiembrie, Infected Rain (mai sunt şi alte trupe, în alte zile, dar am scris aici doar pe cele care mi-au sărit în ochi). Concerte au mai fost din partea E.M.I.L., Raku şi-a lansat album aici, în vară, Chimie, Vlad Dobrescu şi Alan&Kepa au vizitat şi ei Red Alert, OCS de-asemenea. Şi sunt în fiecare săptămână party-uri tematice.
Şi ceea ce interesează pe toată lumea... la categoria de preţuri, se stă excelent. Red Alert nu e genul de pub unde să nu-ţi permiţi mai mult de o bere. Ba din contră. Îţi permiţi să bei ca porcu' într-o vineri seară când ai ieşit de la muncă, sau într-o oarecare sâmbătă când te-ai plictisit să stai în casă, sau în oricare altă seară, după o despărţire de prieten/ă. E fix locul care te scoate dintr-o stare nasoală.
Amplasarea este şi ea bună. Mai exact, centrală. Pe undeva pe foarte aproape de Palatul Culturii din Ploieşti, mai exact înspre Halele Centrale. Adresa şi mai exactă este pe str. Constanţei nr. 1.
Abia sâmbătă o să aflu cum face faţă Red Alert la concerte, chiar dacă o să particip la unul acustic. Tot concert e. 
La capitolul curăţenie, spun doar: bines, băieţi. Prin care cluburi am fost la concerte sau doar la o berică, capitolul ăsta avea un mare "meh" din partea mea. Ei bine, Red Alert are un "adev, bine$", pentru că, da, e curat. Mă repet, aştept şi ziua de sâmbătă, ca să, eventual, pot da un "later edit".
Pentru nişte timp petrecut la poveşti când clubul era gol, ei bine, mi-a fost lăsată o impresie bună. O să revin, după Pistol cu Capse acustic, cu un articol unde sper să pun şi un meniu pentru curioşi. Dar până atunci, spun că e unul din puţinele locuri din Ploieşti unde poţi sta şi liniştit, singurel, la o cafea, că nu te deranjează nimeni, poţi ieşi şi de ziua de naştere să te îmbeţi ca un animal, poţi duce şi o mireasă furată şi poţi ieşi şi pur şi simplu pentru că nu ai ce face. 
Avantaj: deocamdată nu e foarte aglomerat. 
Avantaj 2: Ploieşti e aproape de Bucureşti.
Mulţumesc lui Văru' că a deschis clubu' ăsta de mă face să mă simt ca-n Fire, aşa m-aş duce şi eu mai des pe acasă...
Pagină de Facebook: www.facebook.com/redalertclub
(like şi subscribe/follow, ca să vedeţi ce concerte vor mai fi)

Tuesday, September 2, 2014

Tumblr meet-up sau cum să-ți pună poliția cătușele în parc

Postul ăsta nu e o dovadă a frustrării mele, așa cum mulți ar spune înainte sau după ce l-ar citi. Nu e nici reclamă negativă, nici hatereală maximă. Adică e o doză de hatereală, dar una gândită.
În fine, am fost ieri cu Iza Priza (una din fondatoarele cartofi-prajiti.tumblr.com) la Primul Tumblr Meet Oficial din București. S-a făcut event frumos pe Facebook, ăstea, mna, doar e oficial. Vorbeam cu Iza la telefon și mi-a zis exact așa: bă, trece un grup de copii pe lângă mine, sunt vreo 100, nuștu dacă-s veniți în excursie sau sunt ăștia de la meet.
Ajung și eu, multă lume, oameni puțini. Mulți copii, mult haos, multe bisericuțe, multe tricouri cu Nirvana, multe coronițe cu floricele, mult păr dat cu albastru de metil care se vedea, de fapt, verde, multe longboard-uri, multă cerere de atenție.
După nici câteva minute de analizat terenul și găsit un loc unde să stau și să aștept ceilalți hateri de pe TumblrRo, deja prima boacănă. Un puști de sub 17 ani sigur, cu pet-ul de bere în mână desfăcut, s-a cam luat în gură cu oamenii de la BGS. Nu te puteai înțelege normal cu el și nu pot spune că era beat. Băieții calmi de la BGS, care i-au spus că nu are voie să consume băuturi alcoolice în locuri publice, au chemat poliția, că mna, ei nu au reușit să vorbească prea multe cu copilul. Polițiștii au încercat să vorbească la fel de drăguț, însă ce să ceri unui copil răsfățat care consideră că e plin de drepturi și poate consuma alcool la orice vârstă, oriunde vrea mușchiul lui? Nu sunt eu adeptă a polițiștilor și știu că își fac rar treaba cum trebuie, însă acum sunt de partea lor. Puștiul ăla, un blogger de pe Tumblr, vestitul Tumblr, ar cam fi vrut să se ia la bătaie cu unul din milițieni. V-aș lăsa să ghiciți ce s-a întâmplat mai departe, dar nu mă pot abține... A fost trântit la pământ și i s-au pus cătușele, apoi băgat în mașină și dus la secție. Îmi pare rău că nu am o cameră de filmat pornită non-stop, ca să pot atașa aici niște secvențe, să nu creadă careva că exagerez.
Pe lângă asta, fetițe de 14 ani care văd fetițe de 15-16 și ”OMG UITE-O P-AIA, HAI LA EA, DOAMNE, CE EMOȚII AM, NU POT SĂ CRED CĂ O S-O CUNOSC”, de parcă l-au văzut pe Justin Bieber în persoană. Sau fata cu foaia pe care scria ”kiss me i'm lonely”, s-a plimbat printre toți și s-a lins cu cine a putut. Când am întrebat-o de ce face asta, mi-a spus că din plictiseală. Ulterior, am tras cu urechea la o discuție între ea și una care a întrebat-o probabil același lucru ca și mine. Tipa a zis că s-a despărțit prietenul ei de ea pentru că i-a dat o palmă și acum, mna, se sărută cu cine poate. Din plictiseală. NU din atenție, ok?
Fata cu săruturile și băiatul cu poliția, plus alte personaje de maxim 15 ani care se dădeau în stambă cu orice ocazie ca să pară ei cool și pă trend m-au făcut să aproape regret că umblu pe Tumblr, chiar dacă am blog de 4 ani acolo.
Au venit Diana Catrina și Cătă (doi dintre organizatori) la mine și am făcut cunoștință cu ei. Cum eu eram pusă pe hatereală ieri, organizatorii erau în plan. Motivul? Au făcut un line-up ca la concert cu blogurile lor. Însă, din ce știu eu, line-up la concerte se face cu ăi mai șmecheri, deci, printr-o analiză mică, ei au considerat că au blogurile cele mai cele de pe Tumblr. What the... Însă am renunțat la hatereală pentru ei când am văzut că se poate vorbi frumos și putem râde împreună la niște glume. Au mai venit la mine, pe rând, 2 tipi. Primul a făcut cunoștință cu mine (habar nu am ce nume purta el sau ce blog avea sau orice despre el), apoi m-a întrebat dacă sunt în grupul TumblrRo de pe Facebook și dacă am văzut că-s oameni care vin cu hatereala. Am început să zâmbesc și i-am zis că fac parte din grupul ăla de hateri; a plecat imediat. Cel de-al doilea tip a venit și m-a întrebat direct dacă-i știu pe ăia cu hatereala, i-am zis că eu-s aia și că tre' să mai vină niște oameni, a râs puțin și a zbughit-o. E amuzant că fix copiii ca ăștia doi pe net sunt tari în gură și mamă de ce îmi dau eu cu părerea despre întâlnirea lor super boring, dar, în față, hihi ce nebună ești Ana, pa. Sunteți tari, mă, copii. Serios. Mă amuzați teribil. Să nu care cumva să vă opriți.
În rest, atmosfera a fost extrem de plictisitoare. Îmi doream să fi fost la muncă și să stau pe Tumblr decât să iau parte la lăbăria aia de meet, unde toți erau pe bisericuțe. Și eu am fost într-o bisericuță, dar bisericuța ”mea” era pusă pe observat și face-palming. Le mulțumesc Anei Maria T (Cossette) și prietenului ei și prietenului prietenului ei, Isabellei Constantin, lui Ionuț Vlad (ăla cu pepenii și shaorma), lui George Pisaltu și lui Andy Green că au venit să haterim împreună. Vorba lui Ionuț, grupul nostru era ca la o întrunire PCR, clubul pensionarilor, ceva de genu'. Mai amuzant a fost în parc la Unirii, când eu și Ionuț făceam mișto unul de celălalt. Mai mult viața făcea mișto de noi, but eh.
Pe lângă toate astea, nu a fost primul tumblr meet din București. Au mai fost câteva, vreo 3, până acum, doar în București. Că nu au fost prezenți mulți oameni, meh. Dar am avut oameni din Galați și Craiova și Tulcea, deci da.
Le-am semi-promis copiilor de ieri, pe net, că o să fac eu un Tumblr meet mult mai mișto și așa o să și fie. Aștept să vină oamenii la facultate în București, să se strângă lumea bună și, pe undeva octombrie-noiembrie, o să-l organizez. Nu doar eu, că mi-e silă și nu-mi place să fac pe șefa, dar o să fiu în ”line-up”.
Până atunci, pot spune, după ce m-am gândit de multe ori și intens, că lejeeerrr 50% din cei prezenți ieri, la meet-up, fac platforma de râs prin comportamentul lor. Vrei să îți faci prieteni sau vrei atenție? Nu le poți avea pe amândouă, s0z.
Și tot până atunci, arunc link de la blogurile mele, ca să nu creadă careva din ”Tumblriști” că sunt incognito:
1. http://cartofi-prajiti.tumblr.com
2. http://nvm-bollocks.tumblr.com
3. Instagram: http://instagram.com/wadafac
Și sfat general: acceptați critica, oricât de constructivă nu ar fi ea. E o critică, e părerea cuiva care, probabil, nu-ți e prieten. Ok, nu ai cerut părerea nimănui, dar ne-am născut, locuim, trăim într-un stat democratic, unde nu trebuie neapărat să ceri o părere ca să-ți fie dată. Oamenii te judecă indiferent de ce ai face, așa că de ce te ataci și spui că NU îți pasă în același timp?
În fine, per total a fost lame, dar mă bucur că am putut să-i ating posteriorul Anei Maria T, l-am cunoscut pe Andy, că de când se tot chinuie să mă scoată afară și l-am scos pe Ionuț în lume, că de când se chinuie toată lumea să facă asta... Și m-am văzut și cu Vero, m-am ales și cu niște pozici frumix, să fie bine ca să nu fie rău.
Nu vreau să par rea, dar nu așa arată un Tumblr meet-up. s0z kids.
Meh, multă sănătate, sper să nu mai existe un meet-up atââât de plictisitor vreodată. Plictisitor în sensul că n-am văzut oamenii să se ducă unul la celălalt și să întrebe ”care e blogul tău? ce tematică are? cum ai aflat de tumblr?”. Cam asta vedeam eu să se întâmple, dar a fost groaznic de plictisitor. Începusem să-i întreb pe ceilalți haterași dacă mergem să închiriem biciclete, that would have been fucking awesome.
Oh, am fost numită ”The Hate Ambasator from Tumblr RO” de către Tumblriștii. Nuștu exact cine-s ei, dar m-am simțit ca atunci când mi-a zis diriga, în a11a sau a12a, că-s ”avocata diavolului”. #hihi
Pwp, iubi & respect maxim. Sănătate!



The Hate Ambasathor from Tumblr RO

întâlnirea PCR: