Pages

Friday, April 25, 2014

Acasă sau casa tuturor? + Empire State of Aglomeraţie

M-a inspirat Mara (vezi blogul ei aici: http://maraalexandraf.wordpress.com) şi mersul prin tramvaiele şi autobuzele bucureştene.
Niciodată, dar niciodată un student din provincie nu va spune "acasă" la locul unde stă cât face facultatea. Fie că e vorba de cămin sau de un apartament închiriat, acasă nu e acolo. Mi s-a întâmplat o singură dată să vorbesc cu mama la telefon şi să mă întrebe "unde te duci?", iar eu să-i răspund "acasă". Imediat m-am corectat şi am început amândouă să râdem şi să facem mişto pe tema asta.
Ştiu că acasă e acasă, când toate vasele lăsate în chiuvetă de mine ajung curate, când mereu găsesc geamul închis atunci când eu îl las deschis, când niciodată nu mănânc supă la plic pentru că nu am altceva în toată casa. Ştiu că acasă nu e la cămin, pentru că acasă nu găsesc lucrurile unde le-am lăsat cu o oră, o zi sau o săptămână înainte.
Niciodată mâncarea din caserole şi borcane nu va avea acelaşi gust ca atunci când e gata preparată, caldă, pusă direct pe masă, fără ca tu să faci vreun efort fizic. Niciodată mâncarea încălzită la microunde sau pe plită nu va fi la fel de bine încălzită ca cea de la mama ta din bucătărie.
Pe lângă asta, niciodată patul de cămin sau de apartament închiriat nu va fi la fel de moale sau de pufos ca ăla de-acasă. Diferenţa majoră la mine e că acasă trebuia să fac patul zilnic; la cămin, cum stau singură în cameră, nu prea am ce să-i fac, stau 95% din timp în pat. Dar nici în vise patul ăsta o să-mi bată pătuţul de-acasă. Salteluţa mea cre'-că-mi plânge de dor... Şi nici nu mă voi simţi ca în patul meu, pentru că ştiu că au mai dormit pe locul ăsta zeci sau sute de persoane (sper că nu mii). O cameră de cămin e un fel de casa tuturor; intră unii, ies alţii, uneori intră câţiva şi ies mai mulţi, nu se ştie câte şi mai câte se întâmplă într-o cameră de cămin înainte să te muţi tu acolo.
Pe lângă asta part. II, aglomeraţia din Bucureşti mă trezeşte mereu la realitate. Şi nu zic aici de zonele unde se circulă groaznic de rău, ci de orice zonă. Cred că în Ploieşti sunt atât de multe maşini câte sunt în Rahova sau Colentina... Şi niciodată nu o să vezi un blocaj în trafic în Ploieşti, în centrul oraşului, darămite într-un cartier, aşa cum am tot văzut prin Capitală.
De fiecare dată când îmi intră în playlist, când sunt pe-afară, Jay Z & Alicia Keys - Empire State of Mind, îmi dau seama că ar trebui schimbat New York de la refren cu Bucureşti. Bine, sunt destul de multe schimbări de făcut la melodie ca să se potrivească cu Buq (aşa-mi place să alint oraşul; sau aşa scriu când mi-e silă), dar, pentru România, Buq e "empire state of aglomeraţie", aşa cum e New York-ul pentru SUA.
În orice caz, Bucureşti a primit de la mine numele de cod: "empire state of aglomeraţie" (am lăsat aglomeraţie în română, ca să se ştie că e strict pentru România).
În alt orice caz, aş da o lună în Bucureşti pe o săptămână în New York, chiar dacă acolo nu e aglomeraţie, ci haos. Cred că pe străzile newyorkeze m-aş simţi ca în Kulturhaus, undeva pe la ora 11, când nu e extrem de plin.
Bucureşti, concrete jungle of Romania.


Saturday, April 12, 2014

Hipster sau cum să foloseşti Google

Mi s-a atras de curând atenţia că postez rar pe blog. Ok, acum postez, deşi aş putea lucra la un proiect despre sisteme electorale. Sau aş putea citi pentru examenul parţial de la ISMM de marţi. 
Am primit mai devreme pe ask.fm link de la răspunsul unei tipe la întrebarea "ce înţelegi tu prin hipster". Răspunsul ei este unul des întâlnit: "Un copil prost care vrea sa para ce nu e, reusind doar sa enerveze oamenii. Se preface ca are cultura, defapt el fiind prost de bubuie." - Am dat copy paste la răspuns, ca să evidenţiez faptul că uite cine e "prost de bubuie". De şi fapt sunt două cuvinte care construiesc "de fapt". Nu există în niciun dicţionar "defapt".
Bine, nu despre asta voiam să vorbesc, dar s-a întâmplat acu', mna, ce să-i faci...
E o întrebare bună: ce înseamnă hipster? Mulţi ar răspunde ca fata aia sau ar spune "Chirilă e un hipster!"
Dar ce înseamnă exact asta?
Păi hai să vedem cum putem afla.
Deschidem un nou tab, intrăm pe Google, scriem "hipster meaning" sau "hipster wikipedia" şi tadaaam! Ai câteva mii de răspunsuri! Tot ce trebuie să mai faci e să te INFORMEZI.
Dar, dacă tot citiţi asta, uite, vă simplific treaba. Am intrat eu pe Google şi am căutat definiţii pentru "hipster". 
Ce e "hipster"? Hipster e o SUBCULTURĂ, nicidecum o insultă pentru o persoană. Deci, hipster este o subcultură contemporană urbană predominantă în America de nord, Australia şi părţi ale Europei. 
Cum e descrisă? E asociată cu: indie and alternative music, a varied non-mainstream fashion sensibility (including vintage and thrift store-bought clothes), progressive, independent, or far-left political views, organic or artisanal foods, and alternative lifestyles. (sursă: Wikipedia)
Mai exact, cei care fac parte din subcultura asta sunt nişte oameni la fel de normali ca şi ceilalţi, doar că adoptă un stil de viaţă puţin diferit, sunt extremişti de stânga, adică sunt mai comunişt; sunt pe ideea de egalitate de drepturi şi şanse, nediscriminare, altruism. Sunt social-comunişti, socialişti, anarhişti şi social-democraţi (comunismul este înrudit cu astea) - se opun autoritarismului comunist. Deci sunt mai multe categorii şi de comunişti. În fine, nu-mi place politica, mai bine o las la o parte.
Sinceră să fiu, nici nu ştiam de treaba asta cu orientarea politică a hipsterilor. Acum am aflat. Şi nu mi-a luat mult. Doar ce-am citit câteva rânduri.
Aşadar, NU e greu să cauţi ceva pe Google şi să te informezi. Nu e o ruşine să nu ştii; e mai ruşinos să inventezi şi să te faci de râs pentru că ai vrut să pari deştept. Deştept, nu inteligent, că e o diferenţă între astea. 

Dar dacă tot am început...
Desigur, "inteligent" şi "deştept" sunt sinonime. Dacă citim în Dex, inteligent este "deştept, ager la minte, pătrunzător". Însă, să nu ne rezumăm doar la un dicţionar. Ce-ar fi să scriem pe Google "diferenţe între inteligent şi deştept"? Io ştiu de mult timp care e diferenţa majoră: inteligenţa e nativă, deşteptăciunea apare în timp, prin efort intelectual. Nativ adică înnăscut. Deştept te faci prin şcoală, deci nu mergi la şcoală degeaba. Tot ce înveţi în şcoală/liceu contribuie la cultura ta generală, la transformarea ta în om deştept.
Concluzii:
1. Hipster e o subcultură contemporană urbană.
2. Inteligenţa e nativă, deşteptăciunea e inteligenţă cultivată.
Sper că am fost de ajutor.
Nu vreau să par răutăcioasă, doar că nu-mi place să văd că oamenii tot confundă inteligent cu deştept şi că spun de hipsteri că-s nişte proşti. Hipsterii sunt mult mai deştepţi decât cei care găsesc tot felul de definiţii pentru adepţii acestei culturi.
Ah, a 3-a concluzie: NU e greu să te foloseşti de internet ca să-ţi măreşti cultura generală. Dacă tot pierzi zile întregi pe ask.fm şi Facebook, rupe 5 minute pe zi şi mai caută nişte chestii pe Google şi Wikipedia, că mna, nu plăteşti nimic ca să le accesezi, plăteşti doar furnizorul de internet.
Multă sănătate şi baftă în viaţă.
La mulţi ani tuturor floricelelor pentru mâine!

Thursday, April 3, 2014

FJSC sau internship-urile



Am afirmat acum ceva vreme, ori aici, ori pe Facebook undeva pe vreun grup, cum că FJSC nu te ajută în găsirea unei slujbe în domeniu. Am făcut afirmaţia asta pe baza unor "auzite", vorbe din popor. Ei bine, facultatea a contrazis vorbele alea şi afirmaţiile mele.
Astăzi, la sediul FJSC, se desfăşoară un târg de internship-uri. Mergi în CV-urile în mânuţă şi ţi le depui la "standul" companiei care te încântă mai tare.
"Reprezentanţi ai Adevărul, BeWhere, Ringier, Cariere, România TV, Independenţa, Rador, Centrul pentru Studii Complexe, Graffiti PR, Kaleidoscope Proximity și Graffiti BBDO se numără printre companiile care oferă stagii de practică în jurnalism, PR şi advertising, unele dintre ele oferind posibilitatea de angajare. Studenţii trebuie doar să aibă CV-urile la ei." (www.fjsc.unibuc.ro)
Mă duc şi io să-mi încerc norocu'. Poate, peste o săptămână, mă sună de la nuştu care dintre companiile astea şi mă cheamă la munci.
Multă baftă-n viaţă la toată lumea, nu rataţi nicio ocazie ce vi se dă, că nu ştiţi de unde pică norocu'.

Tuesday, April 1, 2014

Arta manichiurii sau ce să faci cu timpul liber

Sunt destul de sigură că mulţi sunt curioşi cam cât timp îmi pierd cu manichiura.
Ei bine...
E ora 8:30 seara. Mi-am luat toate instrumentele, adică ojele, chestia de făcut puncte şi liniuţe şi... cuţitul (sună dur) pentru cuticule. Câte oje? 8 sticluţe, dintre care 3 sunt cu negru (au diferite pensule).
E ora 9, iar eu mă apuc de treaba treabă. Modelul: Flappy Bird.
E ora 11:30 şi am terminat ambele mâini. Tot ce mai am e să dau cu un lac protector, da' asta cred că fac mâine.
Deci, în medie, cam 3 ore îmi ia pentru un model mai "complicat". Mă inspir de pe Youtube; sunt abonată la diferite tipe care se machiază şi îşi fac unghiile în diverse modele şi fac frizuri mişto şi chestii de femei, mă mai uit pe weheartit la modele de manichiuri sau pe Tumblr sau chiar pe Google Imagini. Am şi momente când pur şi simplu îmi imaginez ceva şi transpun pe unghii cum pot. Asta aşa, de plictiseală.
Nu pot să spun că am "lucrat" în tot timpul ăsta, am mai luat o pauză în care mă uitam pe News Feed pe Facebook sau mă mai uitam la asta: https://www.youtube.com/watch?v=H9XyB0_Xxd0... Dar, în general, cam 2-3 ore îmi ia pe un model mai complicat. Cel mai mult am stat 4 ore pe model cu nyan cat.
Nu îmi ia atât să desenez unghiile. Mai mult durează până se usucă o parte, apoi dai peste cu altceva şi tot aşa. Totul e să ai răbdare şi ambiţie să termini, căci e tare mişto să-ţi faci tu unghiile cu model d-ăsta mai complicat şi lumea să se minuneze de asta, haha.
Da, cam aşa. Am mult timp liber. Şi, deşi mi-a fost cam lene să fac modelul ăsta cu Flappy Bird, până la urmă, am îndrăznit să încep. Nu de alta, da' era un "challenge accepted".
Rezultatul mult aşteptat: