Pagini

vineri, 12 aprilie 2013

Începe să-mi placă ţara asta... Serios.

Aşa cum spune şi titlul, chiar începe să-mi placă ţara asta. Nu înţelegeţi greşit, îmi plăcea şi înainte. Cu bune, cu rele, e ţara în care m-am născut şi îmi va plăcea întotdeauna. Dar acum îmi place şi mai mult, datorită unor oameni pe care nu îi cunosc şi nu cred că îi voi cunoaşte vreodată.
1. Persoana care a dat numele unei străzi, "Strada Fericirii". Mi se pare pur şi simplu neobişnuit de frumos numele acestei străzi, şi nu pentru că fericirea, în general, este frumoasă, ci pentru că numele unui sentiment este şi numele unei străzi. Ironic mi se pare ca o persoană să fie tristă când merge pe strada Fericirii sau chiar să locuiască acolo. Ironic, dar extrem de interesant. Mna, nu poţi fi fericit pentru că aşa zice strada pe care locuieşti...
2. Persoana care a dat numele unui magazin: "mă gândesc la ea", iar, pe uşă, a scris: "NON STOP". Am avut ocazia de a vedea cu ochii mei acest magazin despre care ştiam că nu mai funcţionează de ani buni, plus că, în toate fotografiile care circulă pe internet cu acest magazin, se vede stratul gros de praf de pe geam. Am mers acolo şi nu am putut să nu observ cum, în cutia poştală amplasată pe uşă, se afla o ofertă de la un supermarket, pusă nu de mult timp acolo. Mi se pare foarte drăguţ din partea oamenilor "de sus" ai acelui oraş că nu au desfiinţat total magazinul acela. El aproape că e un simbol al oraşului, sau, cel puţin, asta îmi place mie să cred. Sper să nu dispară vreodată de acolo, nici uşa, nici magazinul în sine. Decât dacă vine un cutremur ca cel din '77, aşa se iartă...
3. Cel care a scris lângă un magazin de rochii de mireasă, "iubirea nu costă". Cât de... nu am cuvinte. Chiar nu am cuvinte să descriu ideea asta. E mult prea bine amplasat mesajul, mult prea puţin observat (sunt aproape sigură asta, pentru că nu multe persoane observă mesajele random de pe pereţii clădirilor). Sper doar să nu se gândească vreun dobitoc să vopsească peretele ăla. Sau, dacă se întâmplă asta, să apară un alt om binevoitor, care să scrie din nou mesajul.
4. Persoanele care scriu pe pereţii blocurile şi clădirile din centrele oraşelor, mesaje de tot felul, ca de exemplu: "Tu ce simţi?", "Zâmbeşte", "Iubeşte-te!", "Priveşte cerul!" şi altele. Oamenii ăştia mi se par extrem de pacifişti şi de optimişti şi de drăguţi din punct de vedere al sufletului lor. Repet: aşa mi se par mie. Poate ei nu-s aşa tot timpul, Dar aşa îmi par. Şi îmi pare foarte drăguţ ceea ce au făcut şi, poate, încă fac. Sper să văd cât mai multe clădiri semnate cu mesaje de acest gen.
Aşadar, ca o idee principală, mie chiar îmi place ţara în care m-am născut şi încă locuiesc, nu aş schimba-o din simplul motiv că există oameni care mă fac să zâmbesc prin lucruri ca cele menţionate mai sus.
Vă mulţumesc că-mi înfrumuseţaţi zilele cu mesajele random de pe pereţii clădirilor.
Atât.
Merci din nou.
Noapte bună.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Hai cu tupeu, trăi-ți-ar!