A iubi sau a crede că iubești

În timp ce ar fi trebuit să fiu atentă la proiectele colegilor de grupă de la ICI, am news feed-uit Facebook-ul până mi-a fost captată atenția la un post, un share de la un blog (www.irule.ro/2013/02/26/despre-cum-nu-ramai-prieten-dupa-ce-se-termina-relatia/). Scria acolo cum că e mai bine și pentru tine, și pentru cel iubit să nu mai țineți legătura după despărțire, pentru că vă faceți rău reciproc și, în plus, nu ar fi o simplă prietenie. Așa e, nu poți rămâne un simplu prieten pentru cel căruia i-ai spus toată viața ta, care îți știe slăbiciunile și secretele. De ce? Pentru că, pur și simplu, nu poți. Nu te vei abține de la anumite lucruri, cum ar fi inside jokes, îți va fi greu să te adresezi altfel decât cu nickname-urile atribuite de-a lungul relației.
Totuși, refuz să cred că iubirea dispare. Dacă ai iubit din toată ființa ta, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, iubirea asta nu dispare. Nu în totalitate. În cazul în care, după despărțire, poți spune sincer și serios că "nu mai iubești", înseamnă că nici n-ai iubit. Și, chiar dacă ai întâlnit pe altcineva, iubirea nu moare niciodată dacă s-a născut.
Totuși, iubirea poate fi ușor confundată cu sentimentul de atașament. Ai impresia că, dacă te simți bine în compania unei persoane, o iubești. Greșit. Iubirea presupune mai mult decât confort. Necesită acceptare, înțelegere, încredere, compromis... Iubirea e o prietenie mai mult de prietenie, e atunci când sunt lucruri pe care nu le poți spune unui prieten, dar ești sigur că iubitul/a te va asculta și te va ajuta. Însă, dacă declarațiile de dragoste nu sunt susținute și de demonstrații efective, nu e iubire în sensul propriu.
Deși e dureros, și sunt conștientă de asta, în momentul în care m-am despărțit de iubit, nu pot să nu mai vorbesc deloc cu... el. Și nu e neapărat legat de obișnuință, ci cât e de dorința de a reface legătura cu orice preț. Pentru asta, trebuie dorință și voință. Și răbdare și putere psihică, pentru că e o luptă grea și, poate, lungă. Nimic în viață nu e ușor și nici nu vine de-a gata.
Sau totul se poate rezuma la, cum a spus Dan Bordeianu într-un scurtmetraj: "A plecat... S-a plictisit. D-aia a plecat... ca să nu se mai plictisească."

posted from Bloggeroid

Declaraţii virtuale sau ce melodie să trimiţi unei fete

Cum am de învăţat pentru facultate, brusc mi-a venit inspiraţie de post pentru blog. Şi nu putem să nu scriem postul, că poate se pierde ideea până mâine, poimâine.
Deci, aşadar şi prin urmare, am ascultat o melodie azi de vreo 3 ori consecutiv şi asta pentru că îmi place atât de mult încât, când îmi intră în playlist, nu o ascult doar o dată... O ştiu de ceva mai mult timp de la Vero, e cântată de Norzeatic (Vexxatu' Vexx, pentru cine îl ştie aşa) şi se numeşte "Ea". Nu înţeleg 100% tot ce zice nenea ăsta, da' înţeleg ce trebuie, înţeleg că e una dintre cele mai frumoase melodii tip dedicaţie pe care le-am auzit.
Dacă vreodată vrei să-i spui prietenei tale că o iubeşti mult, da' îţi vin în cap numa' clişee, dă-i melodia asta şi spune-i să asculte versurile, că-i cu dedicaţie de la tine. Pe mine, sincer, mă obsedează. Mi-aş dedica-o singură, dacă aş putea. Am căutat versurile pe net, ca să umplu golurile pe care nu le înţeleg, da' n-am găsit. (Dacă cineva transcrie versurile şi le pune pe net, să mă anunţe, merci anticipat.) Cert e că Norzeatic "ar fi pus fata în ramă, da' a pus-o-n rimă", ceea ce permite fiecărui băiat să dea melodia asta tuturor fetelor frumoase, în special frumoaselor lor, pentru că pentru fiecare băiat există o fată care să se potrivească perfect cu melodia asta.

Mie asta mi se pare cea mai potrivită atunci când nu-ţi găseşti cuvintele.
Sunt multe melodii de dragoste, de drăgălăşenie, de de toate, chestii, trestii, da' asta mi se pare cea mai cea. E plină de versuri frumoase şi are un sound chill şi nu ştiu de ce nu ar plăcea cuiva.
Bine, dacă o luăm clasic, cea mai frumoasă declaraţie mi se pare cea scrisă, pusă la poştă şi păstrată undeva bine. Dar trăim în era tehnologiei, când am ajuns să ne bucurăm prea puţin de declaraţiile de dragoste făcute "live", pentru că suntem ocupaţi să le arătăm tuturor din mediul online respectiva "surpriză".
Aş vrea să ştiu, în secţiunea de comentarii, ce melodie vi se pare cea mai potrivită pentru a fi dedicată persoanei iubite. Sau ce melodie aţi vrea să vă fie dedicată. (E, cred, prima dată când vorbesc în mod direct cu cititorii şi îi îndemn să îmi lase comentarii pe o anumită temă, mă simt ciudat...)
Multă baftă-n viaţă, să fiţi iubiţi şi să le mulţumim artiştilor că ne ajută să ne exprimăm sentimentele prin creaţiile lor atunci când nu găsim noi nişte căi pentru asta.
Pe mine mă aşteaptă o noapte lungă şi albă dedicată învăţatului, dar o să verific în mod constant dacă şi ce mi-au scris oamenii în secţiunea de comentarii.
Sănătate la toată lumea!

Acasă sau casa tuturor? + Empire State of Aglomeraţie

M-a inspirat Mara (vezi blogul ei aici: http://maraalexandraf.wordpress.com) şi mersul prin tramvaiele şi autobuzele bucureştene.
Niciodată, dar niciodată un student din provincie nu va spune "acasă" la locul unde stă cât face facultatea. Fie că e vorba de cămin sau de un apartament închiriat, acasă nu e acolo. Mi s-a întâmplat o singură dată să vorbesc cu mama la telefon şi să mă întrebe "unde te duci?", iar eu să-i răspund "acasă". Imediat m-am corectat şi am început amândouă să râdem şi să facem mişto pe tema asta.
Ştiu că acasă e acasă, când toate vasele lăsate în chiuvetă de mine ajung curate, când mereu găsesc geamul închis atunci când eu îl las deschis, când niciodată nu mănânc supă la plic pentru că nu am altceva în toată casa. Ştiu că acasă nu e la cămin, pentru că acasă nu găsesc lucrurile unde le-am lăsat cu o oră, o zi sau o săptămână înainte.
Niciodată mâncarea din caserole şi borcane nu va avea acelaşi gust ca atunci când e gata preparată, caldă, pusă direct pe masă, fără ca tu să faci vreun efort fizic. Niciodată mâncarea încălzită la microunde sau pe plită nu va fi la fel de bine încălzită ca cea de la mama ta din bucătărie.
Pe lângă asta, niciodată patul de cămin sau de apartament închiriat nu va fi la fel de moale sau de pufos ca ăla de-acasă. Diferenţa majoră la mine e că acasă trebuia să fac patul zilnic; la cămin, cum stau singură în cameră, nu prea am ce să-i fac, stau 95% din timp în pat. Dar nici în vise patul ăsta o să-mi bată pătuţul de-acasă. Salteluţa mea cre'-că-mi plânge de dor... Şi nici nu mă voi simţi ca în patul meu, pentru că ştiu că au mai dormit pe locul ăsta zeci sau sute de persoane (sper că nu mii). O cameră de cămin e un fel de casa tuturor; intră unii, ies alţii, uneori intră câţiva şi ies mai mulţi, nu se ştie câte şi mai câte se întâmplă într-o cameră de cămin înainte să te muţi tu acolo.
Pe lângă asta part. II, aglomeraţia din Bucureşti mă trezeşte mereu la realitate. Şi nu zic aici de zonele unde se circulă groaznic de rău, ci de orice zonă. Cred că în Ploieşti sunt atât de multe maşini câte sunt în Rahova sau Colentina... Şi niciodată nu o să vezi un blocaj în trafic în Ploieşti, în centrul oraşului, darămite într-un cartier, aşa cum am tot văzut prin Capitală.
De fiecare dată când îmi intră în playlist, când sunt pe-afară, Jay Z & Alicia Keys - Empire State of Mind, îmi dau seama că ar trebui schimbat New York de la refren cu Bucureşti. Bine, sunt destul de multe schimbări de făcut la melodie ca să se potrivească cu Buq (aşa-mi place să alint oraşul; sau aşa scriu când mi-e silă), dar, pentru România, Buq e "empire state of aglomeraţie", aşa cum e New York-ul pentru SUA.
În orice caz, Bucureşti a primit de la mine numele de cod: "empire state of aglomeraţie" (am lăsat aglomeraţie în română, ca să se ştie că e strict pentru România).
În alt orice caz, aş da o lună în Bucureşti pe o săptămână în New York, chiar dacă acolo nu e aglomeraţie, ci haos. Cred că pe străzile newyorkeze m-aş simţi ca în Kulturhaus, undeva pe la ora 11, când nu e extrem de plin.
Bucureşti, concrete jungle of Romania.

Hipster sau cum să foloseşti Google

Mi s-a atras de curând atenţia că postez rar pe blog. Ok, acum postez, deşi aş putea lucra la un proiect despre sisteme electorale. Sau aş putea citi pentru examenul parţial de la ISMM de marţi. 
Am primit mai devreme pe ask.fm link de la răspunsul unei tipe la întrebarea "ce înţelegi tu prin hipster". Răspunsul ei este unul des întâlnit: "Un copil prost care vrea sa para ce nu e, reusind doar sa enerveze oamenii. Se preface ca are cultura, defapt el fiind prost de bubuie." - Am dat copy paste la răspuns, ca să evidenţiez faptul că uite cine e "prost de bubuie". De şi fapt sunt două cuvinte care construiesc "de fapt". Nu există în niciun dicţionar "defapt".
Bine, nu despre asta voiam să vorbesc, dar s-a întâmplat acu', mna, ce să-i faci...
E o întrebare bună: ce înseamnă hipster? Mulţi ar răspunde ca fata aia sau ar spune "Chirilă e un hipster!"
Dar ce înseamnă exact asta?
Păi hai să vedem cum putem afla.
Deschidem un nou tab, intrăm pe Google, scriem "hipster meaning" sau "hipster wikipedia" şi tadaaam! Ai câteva mii de răspunsuri! Tot ce trebuie să mai faci e să te INFORMEZI.
Dar, dacă tot citiţi asta, uite, vă simplific treaba. Am intrat eu pe Google şi am căutat definiţii pentru "hipster". 
Ce e "hipster"? Hipster e o SUBCULTURĂ, nicidecum o insultă pentru o persoană. Deci, hipster este o subcultură contemporană urbană predominantă în America de nord, Australia şi părţi ale Europei. 
Cum e descrisă? E asociată cu: indie and alternative music, a varied non-mainstream fashion sensibility (including vintage and thrift store-bought clothes), progressive, independent, or far-left political views, organic or artisanal foods, and alternative lifestyles. (sursă: Wikipedia)
Mai exact, cei care fac parte din subcultura asta sunt nişte oameni la fel de normali ca şi ceilalţi, doar că adoptă un stil de viaţă puţin diferit, sunt extremişti de stânga, adică sunt mai comunişt; sunt pe ideea de egalitate de drepturi şi şanse, nediscriminare, altruism. Sunt social-comunişti, socialişti, anarhişti şi social-democraţi (comunismul este înrudit cu astea) - se opun autoritarismului comunist. Deci sunt mai multe categorii şi de comunişti. În fine, nu-mi place politica, mai bine o las la o parte.
Sinceră să fiu, nici nu ştiam de treaba asta cu orientarea politică a hipsterilor. Acum am aflat. Şi nu mi-a luat mult. Doar ce-am citit câteva rânduri.
Aşadar, NU e greu să cauţi ceva pe Google şi să te informezi. Nu e o ruşine să nu ştii; e mai ruşinos să inventezi şi să te faci de râs pentru că ai vrut să pari deştept. Deştept, nu inteligent, că e o diferenţă între astea. 
Dar dacă tot am început...
Desigur, "inteligent" şi "deştept" sunt sinonime. Dacă citim în Dex, inteligent este "deştept, ager la minte, pătrunzător". Însă, să nu ne rezumăm doar la un dicţionar. Ce-ar fi să scriem pe Google "diferenţe între inteligent şi deştept"? Io ştiu de mult timp care e diferenţa majoră: inteligenţa e nativă, deşteptăciunea apare în timp, prin efort intelectual. Nativ adică înnăscut. Deştept te faci prin şcoală, deci nu mergi la şcoală degeaba. Tot ce înveţi în şcoală/liceu contribuie la cultura ta generală, la transformarea ta în om deştept.
Concluzii:
1. Hipster e o subcultură contemporană urbană.
2. Inteligenţa e nativă, deşteptăciunea e inteligenţă cultivată.
Sper că am fost de ajutor.
Nu vreau să par răutăcioasă, doar că nu-mi place să văd că oamenii tot confundă inteligent cu deştept şi că spun de hipsteri că-s nişte proşti. Hipsterii sunt mult mai deştepţi decât cei care găsesc tot felul de definiţii pentru adepţii acestei culturi.
Ah, a 3-a concluzie: NU e greu să te foloseşti de internet ca să-ţi măreşti cultura generală. Dacă tot pierzi zile întregi pe ask.fm şi Facebook, rupe 5 minute pe zi şi mai caută nişte chestii pe Google şi Wikipedia, că mna, nu plăteşti nimic ca să le accesezi, plăteşti doar furnizorul de internet.
Multă sănătate şi baftă în viaţă.
La mulţi ani tuturor floricelelor pentru mâine!

FJSC sau internship-urile

Am afirmat acum ceva vreme, ori aici, ori pe Facebook undeva pe vreun grup, cum că FJSC nu te ajută în găsirea unei slujbe în domeniu. Am făcut afirmaţia asta pe baza unor "auzite", vorbe din popor. Ei bine, facultatea a contrazis vorbele alea şi afirmaţiile mele.
Astăzi, la sediul FJSC, se desfăşoară un târg de internship-uri. Mergi în CV-urile în mânuţă şi ţi le depui la "standul" companiei care te încântă mai tare.
"Reprezentanţi ai Adevărul, BeWhere, Ringier, Cariere, România TV, Independenţa, Rador, Centrul pentru Studii Complexe, Graffiti PR, Kaleidoscope Proximity și Graffiti BBDO se numără printre companiile care oferă stagii de practică în jurnalism, PR şi advertising, unele dintre ele oferind posibilitatea de angajare. Studenţii trebuie doar să aibă CV-urile la ei." (www.fjsc.unibuc.ro)
Mă duc şi io să-mi încerc norocu'. Poate, peste o săptămână, mă sună de la nuştu care dintre companiile astea şi mă cheamă la munci.
Multă baftă-n viaţă la toată lumea, nu rataţi nicio ocazie ce vi se dă, că nu ştiţi de unde pică norocu'.