În timp ce ar fi trebuit să fiu atentă la proiectele colegilor de grupă de la ICI, am news feed-uit Facebook-ul până mi-a fost captată atenția la un post, un share de la un blog (www.irule.ro/2013/02/26/despre-cum-nu-ramai-prieten-dupa-ce-se-termina-relatia/). Scria acolo cum că e mai bine și pentru tine, și pentru cel iubit să nu mai țineți legătura după despărțire, pentru că vă faceți rău reciproc și, în plus, nu ar fi o simplă prietenie. Așa e, nu poți rămâne un simplu prieten pentru cel căruia i-ai spus toată viața ta, care îți știe slăbiciunile și secretele. De ce? Pentru că, pur și simplu, nu poți. Nu te vei abține de la anumite lucruri, cum ar fi inside jokes, îți va fi greu să te adresezi altfel decât cu nickname-urile atribuite de-a lungul relației.
Totuși, refuz să cred că iubirea dispare. Dacă ai iubit din toată ființa ta, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, iubirea asta nu dispare. Nu în totalitate. În cazul în care, după despărțire, poți spune sincer și serios că "nu mai iubești", înseamnă că nici n-ai iubit. Și, chiar dacă ai întâlnit pe altcineva, iubirea nu moare niciodată dacă s-a născut.
Totuși, iubirea poate fi ușor confundată cu sentimentul de atașament. Ai impresia că, dacă te simți bine în compania unei persoane, o iubești. Greșit. Iubirea presupune mai mult decât confort. Necesită acceptare, înțelegere, încredere, compromis... Iubirea e o prietenie mai mult de prietenie, e atunci când sunt lucruri pe care nu le poți spune unui prieten, dar ești sigur că iubitul/a te va asculta și te va ajuta. Însă, dacă declarațiile de dragoste nu sunt susținute și de demonstrații efective, nu e iubire în sensul propriu.
Deși e dureros, și sunt conștientă de asta, în momentul în care m-am despărțit de iubit, nu pot să nu mai vorbesc deloc cu... el. Și nu e neapărat legat de obișnuință, ci cât e de dorința de a reface legătura cu orice preț. Pentru asta, trebuie dorință și voință. Și răbdare și putere psihică, pentru că e o luptă grea și, poate, lungă. Nimic în viață nu e ușor și nici nu vine de-a gata.
Sau totul se poate rezuma la, cum a spus Dan Bordeianu într-un scurtmetraj: "A plecat... S-a plictisit. D-aia a plecat... ca să nu se mai plictisească."
Totuși, refuz să cred că iubirea dispare. Dacă ai iubit din toată ființa ta, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, iubirea asta nu dispare. Nu în totalitate. În cazul în care, după despărțire, poți spune sincer și serios că "nu mai iubești", înseamnă că nici n-ai iubit. Și, chiar dacă ai întâlnit pe altcineva, iubirea nu moare niciodată dacă s-a născut.
Totuși, iubirea poate fi ușor confundată cu sentimentul de atașament. Ai impresia că, dacă te simți bine în compania unei persoane, o iubești. Greșit. Iubirea presupune mai mult decât confort. Necesită acceptare, înțelegere, încredere, compromis... Iubirea e o prietenie mai mult de prietenie, e atunci când sunt lucruri pe care nu le poți spune unui prieten, dar ești sigur că iubitul/a te va asculta și te va ajuta. Însă, dacă declarațiile de dragoste nu sunt susținute și de demonstrații efective, nu e iubire în sensul propriu.
Deși e dureros, și sunt conștientă de asta, în momentul în care m-am despărțit de iubit, nu pot să nu mai vorbesc deloc cu... el. Și nu e neapărat legat de obișnuință, ci cât e de dorința de a reface legătura cu orice preț. Pentru asta, trebuie dorință și voință. Și răbdare și putere psihică, pentru că e o luptă grea și, poate, lungă. Nimic în viață nu e ușor și nici nu vine de-a gata.
Sau totul se poate rezuma la, cum a spus Dan Bordeianu într-un scurtmetraj: "A plecat... S-a plictisit. D-aia a plecat... ca să nu se mai plictisească."
posted from Bloggeroid
No comments:
Post a Comment
Hai cu tupeu, trăi-ți-ar!