Acum că v-am atras atenţia...
-
-
-
-
-
Nu fiţi idioţi, nu mai poţi sparge un cont de Facebook în momentul actual. Se putea, în începuturile site-ului de socializare. Dar acum, nah. Am încercat şi eu, şi alţii.
Aceşti alţii încă încearcă, mai exact cu contul meu... Nu fiţi tâmpiţi, primesc mesaj pe telefon de fiecare dată, e prea securizat contul meu ca să reuşiţi să treceţi de primul "zid". De fapt, toate conturile cre-că-s aşa, doar că nu toţi bifează treaba cu mesaj pe telefon.
Nu de alta, da' nu reuşiţi să spargeţi un cont de Facebook decât dacă ştiţi răspunsurile întrebărilor ălea, ca la Yahoo. Sau dacă aveţi acces la telefonul persoanei respective, ceea ce e un caz îndepărtat.
Altfel spus, nu fiţi retardaţ'. Tutorialele de pe Youtube sunt nişte prostii, nu funcţionează pentru cazurile în care nu aveţi vreun detaliu de ajutor. Nu mai încercaţ'.
V-am prins, fraierilor, haha.
Şi, dacă tot am scris postarea asta, dau o informaţie pentru stalkerii ce se vor profesionişti (ca mine, haha): când rămâi fără net pe telefon şi vrei să vezi cine a dat like la nuştu ce fotografie, intră pe http://iconosquare.com. Pe http://instagram.com nu poţi vedea decât numărul de like-uri şi gen ultimele 2-3 persoane care-au dat, poţi să dai like la pozele de pe feed şi cam atât. Pe Iconosquare vezi şi followerşi şi following şi se încarcă mai repede feed-ul. E mişto treaba. Io am băgat la bookmarks instant. Enjoy it, you, stalkers, and welcome.
Şi, dacă tot am scris postarea asta, fiţi pe fază, o să fac o recenzie zilele astea. Profu' de Publicitate mi-a făcut cadou volumul său de poezii cu condiţia să-i fac o recenzie. Spun doar că-s mişto poeziile, detalii curând, so keep an eye on it.
Până data aviatoare, good nighty night, felicitări, Germania, pentru cupă, să nu conduceţi sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe, zâmbiţi mai mult şi s-aveţi multă sănătate!
P.S. NU poţi sparge un cont de Facebook dacă eşti amator în ale IT-ului.
Monday, July 14, 2014
Tuesday, June 24, 2014
Grea e viața de student, partea III
Vorbele oricărui student din provincie, lefter, ca majoritatea: Grea e viața la cămin când nu e paharul plin!
Orice-ar zice oricine, astea-s vorbe de duh și general valabile.
Și scriu asta dintr-un alt cămin, nu ăla unde stau io. Mai merg prin vecini, foști colegi de liceu, adică fosta colegă de bancă, s-a procopsit cu mine pe cap, ce să-i și faci acu'... Și ca să vezi situație, paharul e gol și buzunarele la fel. Trăiască parcurile unde poți merge fără nicio durere a portofelului.
Aufwiedersehen!
Orice-ar zice oricine, astea-s vorbe de duh și general valabile.
Și scriu asta dintr-un alt cămin, nu ăla unde stau io. Mai merg prin vecini, foști colegi de liceu, adică fosta colegă de bancă, s-a procopsit cu mine pe cap, ce să-i și faci acu'... Și ca să vezi situație, paharul e gol și buzunarele la fel. Trăiască parcurile unde poți merge fără nicio durere a portofelului.
Aufwiedersehen!
Saturday, June 14, 2014
Blog al sentimentelor sau Tumblr
Ăsta-i un blog un scriu chestii generale, lipsite de vreun amalgam al sentimentelor. Dar am şi un blog unde nu ştii când sunt fericită sau tristă sau supărată sau nervoasă. Acolo-i locul unde toate sentimentele mele se adună şi-s ca într-o oală unde pui ingredinte pentru ciorbă alandala. Acolo-i spaţiul meu public, dar privat. Unde ori inventez, deci creez uneori ficţiune, ori rup din mine şi scriu "cu unghia pe tencuială", cum făcea Arghezi în "Flori de mucigai". Acolo sunt eu, dar într-o altă postură, într-una în care aici nu o să apar prea curând sau, chiar, vreodată. E cutia mea cu sentimente. Tot felul de sentimente. Şi, pentru că am avut o inspiraţie nebună, dar nu am avut intenţia de ficţiune, deci mna, sunt părţi din unghiile mele cu tot cu tencuială acolo, am scris asta:
http://cartofi-prajiti.tumblr.com/post/88747675636/omul-preferat-al-cartii
Mi-a fost greu să mă scriu, dar am făcut-o cum nu cred c-o voi mai face atât de deschis. Mi-am scris sentimentele şi sunt mândră de rezultatul final, dar mândreţea nu mă ajută în viaţă, cum nici blogurile nu îmi dau de mâncare, aşa că mă duc să-mi fac bagajul. Plec acasă la mine, unde e mami şi unde-s Dudu şi Sissy. Plec unde mi-e bine chiar şi când simt că sunt cu ambele picioare în prăpastie.
http://cartofi-prajiti.tumblr.com/post/88747675636/omul-preferat-al-cartii
Mi-a fost greu să mă scriu, dar am făcut-o cum nu cred c-o voi mai face atât de deschis. Mi-am scris sentimentele şi sunt mândră de rezultatul final, dar mândreţea nu mă ajută în viaţă, cum nici blogurile nu îmi dau de mâncare, aşa că mă duc să-mi fac bagajul. Plec acasă la mine, unde e mami şi unde-s Dudu şi Sissy. Plec unde mi-e bine chiar şi când simt că sunt cu ambele picioare în prăpastie.
Thursday, May 22, 2014
A iubi sau a crede că iubești
În timp ce ar fi trebuit să fiu atentă la proiectele colegilor de grupă de la ICI, am news feed-uit Facebook-ul până mi-a fost captată atenția la un post, un share de la un blog (www.irule.ro/2013/02/26/despre-cum-nu-ramai-prieten-dupa-ce-se-termina-relatia/). Scria acolo cum că e mai bine și pentru tine, și pentru cel iubit să nu mai țineți legătura după despărțire, pentru că vă faceți rău reciproc și, în plus, nu ar fi o simplă prietenie. Așa e, nu poți rămâne un simplu prieten pentru cel căruia i-ai spus toată viața ta, care îți știe slăbiciunile și secretele. De ce? Pentru că, pur și simplu, nu poți. Nu te vei abține de la anumite lucruri, cum ar fi inside jokes, îți va fi greu să te adresezi altfel decât cu nickname-urile atribuite de-a lungul relației.
Totuși, refuz să cred că iubirea dispare. Dacă ai iubit din toată ființa ta, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, iubirea asta nu dispare. Nu în totalitate. În cazul în care, după despărțire, poți spune sincer și serios că "nu mai iubești", înseamnă că nici n-ai iubit. Și, chiar dacă ai întâlnit pe altcineva, iubirea nu moare niciodată dacă s-a născut.
Totuși, iubirea poate fi ușor confundată cu sentimentul de atașament. Ai impresia că, dacă te simți bine în compania unei persoane, o iubești. Greșit. Iubirea presupune mai mult decât confort. Necesită acceptare, înțelegere, încredere, compromis... Iubirea e o prietenie mai mult de prietenie, e atunci când sunt lucruri pe care nu le poți spune unui prieten, dar ești sigur că iubitul/a te va asculta și te va ajuta. Însă, dacă declarațiile de dragoste nu sunt susținute și de demonstrații efective, nu e iubire în sensul propriu.
Deși e dureros, și sunt conștientă de asta, în momentul în care m-am despărțit de iubit, nu pot să nu mai vorbesc deloc cu... el. Și nu e neapărat legat de obișnuință, ci cât e de dorința de a reface legătura cu orice preț. Pentru asta, trebuie dorință și voință. Și răbdare și putere psihică, pentru că e o luptă grea și, poate, lungă. Nimic în viață nu e ușor și nici nu vine de-a gata.
Sau totul se poate rezuma la, cum a spus Dan Bordeianu într-un scurtmetraj: "A plecat... S-a plictisit. D-aia a plecat... ca să nu se mai plictisească."
Totuși, refuz să cred că iubirea dispare. Dacă ai iubit din toată ființa ta, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, iubirea asta nu dispare. Nu în totalitate. În cazul în care, după despărțire, poți spune sincer și serios că "nu mai iubești", înseamnă că nici n-ai iubit. Și, chiar dacă ai întâlnit pe altcineva, iubirea nu moare niciodată dacă s-a născut.
Totuși, iubirea poate fi ușor confundată cu sentimentul de atașament. Ai impresia că, dacă te simți bine în compania unei persoane, o iubești. Greșit. Iubirea presupune mai mult decât confort. Necesită acceptare, înțelegere, încredere, compromis... Iubirea e o prietenie mai mult de prietenie, e atunci când sunt lucruri pe care nu le poți spune unui prieten, dar ești sigur că iubitul/a te va asculta și te va ajuta. Însă, dacă declarațiile de dragoste nu sunt susținute și de demonstrații efective, nu e iubire în sensul propriu.
Deși e dureros, și sunt conștientă de asta, în momentul în care m-am despărțit de iubit, nu pot să nu mai vorbesc deloc cu... el. Și nu e neapărat legat de obișnuință, ci cât e de dorința de a reface legătura cu orice preț. Pentru asta, trebuie dorință și voință. Și răbdare și putere psihică, pentru că e o luptă grea și, poate, lungă. Nimic în viață nu e ușor și nici nu vine de-a gata.
Sau totul se poate rezuma la, cum a spus Dan Bordeianu într-un scurtmetraj: "A plecat... S-a plictisit. D-aia a plecat... ca să nu se mai plictisească."
posted from Bloggeroid
Tuesday, May 13, 2014
Declaraţii virtuale sau ce melodie să trimiţi unei fete
Cum am de învăţat pentru facultate, brusc mi-a venit inspiraţie de post pentru blog. Şi nu putem să nu scriem postul, că poate se pierde ideea până mâine, poimâine.
Deci, aşadar şi prin urmare, am ascultat o melodie azi de vreo 3 ori consecutiv şi asta pentru că îmi place atât de mult încât, când îmi intră în playlist, nu o ascult doar o dată... O ştiu de ceva mai mult timp de la Vero, e cântată de Norzeatic (Vexxatu' Vexx, pentru cine îl ştie aşa) şi se numeşte "Ea". Nu înţeleg 100% tot ce zice nenea ăsta, da' înţeleg ce trebuie, înţeleg că e una dintre cele mai frumoase melodii tip dedicaţie pe care le-am auzit.
Dacă vreodată vrei să-i spui prietenei tale că o iubeşti mult, da' îţi vin în cap numa' clişee, dă-i melodia asta şi spune-i să asculte versurile, că-i cu dedicaţie de la tine. Pe mine, sincer, mă obsedează. Mi-aş dedica-o singură, dacă aş putea. Am căutat versurile pe net, ca să umplu golurile pe care nu le înţeleg, da' n-am găsit. (Dacă cineva transcrie versurile şi le pune pe net, să mă anunţe, merci anticipat.) Cert e că Norzeatic "ar fi pus fata în ramă, da' a pus-o-n rimă", ceea ce permite fiecărui băiat să dea melodia asta tuturor fetelor frumoase, în special frumoaselor lor, pentru că pentru fiecare băiat există o fată care să se potrivească perfect cu melodia asta.
Mie asta mi se pare cea mai potrivită atunci când nu-ţi găseşti cuvintele.
Sunt multe melodii de dragoste, de drăgălăşenie, de de toate, chestii, trestii, da' asta mi se pare cea mai cea. E plină de versuri frumoase şi are un sound chill şi nu ştiu de ce nu ar plăcea cuiva.
Bine, dacă o luăm clasic, cea mai frumoasă declaraţie mi se pare cea scrisă, pusă la poştă şi păstrată undeva bine. Dar trăim în era tehnologiei, când am ajuns să ne bucurăm prea puţin de declaraţiile de dragoste făcute "live", pentru că suntem ocupaţi să le arătăm tuturor din mediul online respectiva "surpriză".
Aş vrea să ştiu, în secţiunea de comentarii, ce melodie vi se pare cea mai potrivită pentru a fi dedicată persoanei iubite. Sau ce melodie aţi vrea să vă fie dedicată. (E, cred, prima dată când vorbesc în mod direct cu cititorii şi îi îndemn să îmi lase comentarii pe o anumită temă, mă simt ciudat...)
Multă baftă-n viaţă, să fiţi iubiţi şi să le mulţumim artiştilor că ne ajută să ne exprimăm sentimentele prin creaţiile lor atunci când nu găsim noi nişte căi pentru asta.
Pe mine mă aşteaptă o noapte lungă şi albă dedicată învăţatului, dar o să verific în mod constant dacă şi ce mi-au scris oamenii în secţiunea de comentarii.
Sănătate la toată lumea!
Deci, aşadar şi prin urmare, am ascultat o melodie azi de vreo 3 ori consecutiv şi asta pentru că îmi place atât de mult încât, când îmi intră în playlist, nu o ascult doar o dată... O ştiu de ceva mai mult timp de la Vero, e cântată de Norzeatic (Vexxatu' Vexx, pentru cine îl ştie aşa) şi se numeşte "Ea". Nu înţeleg 100% tot ce zice nenea ăsta, da' înţeleg ce trebuie, înţeleg că e una dintre cele mai frumoase melodii tip dedicaţie pe care le-am auzit.
Dacă vreodată vrei să-i spui prietenei tale că o iubeşti mult, da' îţi vin în cap numa' clişee, dă-i melodia asta şi spune-i să asculte versurile, că-i cu dedicaţie de la tine. Pe mine, sincer, mă obsedează. Mi-aş dedica-o singură, dacă aş putea. Am căutat versurile pe net, ca să umplu golurile pe care nu le înţeleg, da' n-am găsit. (Dacă cineva transcrie versurile şi le pune pe net, să mă anunţe, merci anticipat.) Cert e că Norzeatic "ar fi pus fata în ramă, da' a pus-o-n rimă", ceea ce permite fiecărui băiat să dea melodia asta tuturor fetelor frumoase, în special frumoaselor lor, pentru că pentru fiecare băiat există o fată care să se potrivească perfect cu melodia asta.
Mie asta mi se pare cea mai potrivită atunci când nu-ţi găseşti cuvintele.
Sunt multe melodii de dragoste, de drăgălăşenie, de de toate, chestii, trestii, da' asta mi se pare cea mai cea. E plină de versuri frumoase şi are un sound chill şi nu ştiu de ce nu ar plăcea cuiva.
Bine, dacă o luăm clasic, cea mai frumoasă declaraţie mi se pare cea scrisă, pusă la poştă şi păstrată undeva bine. Dar trăim în era tehnologiei, când am ajuns să ne bucurăm prea puţin de declaraţiile de dragoste făcute "live", pentru că suntem ocupaţi să le arătăm tuturor din mediul online respectiva "surpriză".
Aş vrea să ştiu, în secţiunea de comentarii, ce melodie vi se pare cea mai potrivită pentru a fi dedicată persoanei iubite. Sau ce melodie aţi vrea să vă fie dedicată. (E, cred, prima dată când vorbesc în mod direct cu cititorii şi îi îndemn să îmi lase comentarii pe o anumită temă, mă simt ciudat...)
Multă baftă-n viaţă, să fiţi iubiţi şi să le mulţumim artiştilor că ne ajută să ne exprimăm sentimentele prin creaţiile lor atunci când nu găsim noi nişte căi pentru asta.
Pe mine mă aşteaptă o noapte lungă şi albă dedicată învăţatului, dar o să verific în mod constant dacă şi ce mi-au scris oamenii în secţiunea de comentarii.
Sănătate la toată lumea!
Subscribe to:
Posts (Atom)