#BLP12 sau ce fac bloggerii în afară de a scrie articole

Am uitat complect să scriu acest minunat articol despre minunata experiență de la Bloggers Lan Party din exact 26 noiembrie, adică dă anul trecut.
Cer scuze organizatorilor de pe acum, să mă ierte că încep să dau semne de îmbătrânire și uit, cum s-ar spune în popor, de la mână pân' la gură...
Cum spuneam, am fost la #BLP12. În inima Bucureștiului, adică la Impact Hub.
Recunosc, nu am fost la celelalte ediții ale BLP și nici n-am trecut pragul Impact Hub-ului înainte.
M-am întâlnit acolo cu oameni pe care-i știam doar de pe internet, cu oameni cu care am și schimbat câteva vorbe, oameni pe care îi stălkuiam uneori, când mă plictiseam. Oameni mișto, oameni simpatici, bloggerii ăia pe care-i citeam zilnic.
Nu am foto, au ei pe pagină, adică aici: https://www.facebook.com/BloggersLanParty/.
Nu pot să zic că am fost eu gamerița gamerițelor, nu sunt genul care să fie super sociabilă la party-uri sau d-astea, dar am admirat pe alții cum câștigau sau pierdeau al Fifa17. La Call of Duty nu m-am băgat, încă nu-s fană. Fifa mă mai jucam și eu în tinerețiuri, adică pe vremea Fifa07.
Am adunat o mână de oameni care nu știau ce să facă p-acolo, la fel ca și mine de altfel, și ne-am anturat la niște sesiuni la Activity. A făcut să treacă timpul repede și să nu îmi dau seama când deja era ora 18:00.
Atracția ediției 12 a BLP a fost Sprinkles, un baby pug foarte energic și foarte drăguț. De fapt, e o ea. O găsiți aici: https://www.facebook.com/SprinklesPug/. N-are cum să zică vreunul că nu e super frumi. Refuz să cred că cineva ar spune ceva negativ despre un baby pug.
Ne-am anturat aceleași persoane de la Activity în concursul Asus ZenFone3. Îți făceai un selfie ”inedit” și urcai capodopera pe contul personal de Instagram cu niște hashtaguri, ca să te găsească organizatorii mai ușor. M-am băgat în asta de fun, daaaar am și câștigat telefonul. Să-mi trăiască lentila wide pentru telefon, datorită ei am pus mâna pe telefon.
Pe lângă asta, au fost concursuri și la Fifa, CoD, Catan șiiiii nu mai știu exact. A trecut ceva timp de atunci.
Ne-au omenit organizatorii cu KFC și dulciuri de la Paul. Cu KFC m-au atins direct la inimioară. Pe vremea aia, mâncam de la KFC de aprox. 3 ori pe săptămână, acum am mai rărit-o. Totuși, KFC e binevenit la stomăcel once in awhile.
Am văzut la BLP cum se distrează bloggerii atunci când nu scriu. Decât să te cerți prin taste cu un blogger care te-a supărat cândva cu ceva, mai bine îl provoci la un meci de Fifa și vedeți care are dexteritatea mai bună. Am văzut că sunt oameni și în realitate, nu doar în articole pe niște domenii moca sau cumpărate cu bănuții lor. Oameni de treabă, cu care râzi chiar dacă nu vă cunoșteați înainte. Oameni cu care te împrietenești, cu care descoperi că ai lucruri în comun și cu care poți avea o treabă și după ziua respectivă.
---
Mulțumesc, Toma Nicolau, pentru invitație, cât și restul organizatorilor (cc Andra Nicula, Victoria Giorgiana). Sunteți super oameni și ați pornit un proiect foarte interesant. V-ați rupt din timpul vostru liber ca să uniți blogosfera românească într-o locație și să-i puneți să își arate talentele în ale gamingului.
---
Mi-a plăcut, mai merg.
---
#BLP13 vine curând.
---
Vă salut cu respect,
înscrierile la #BLP13 se fac aici: http://bloggerslanparty.ro/inscrieri-bloggeri/. :)

Concurs! Clic aici ca să vezi ce premii sunt în joc!

Normal că am scris un titlu care să facă pe oricine să dea clic. Normal.
Singura chestie e că nu am mințit cu nimic. Chiar urmează să vorbesc despre un concurs super mișto.

Există un concurs organizat de illycafe, pe numele lui ”Design the illy can”, e la a doua ediție și se adresează tinerilor artiști. Cum eu nu m-am născut artistă, nu am nicio șansă să mă înscriu și, eventual, să câștig. Dar sunt convinsă că, în lumea asta mare, există băeți și fete care au talentul scris în frunte.
Ideea e că unul dintre voi, ăștia mulții cu talente, faceți un design și aveți șansa să vă vedeți desenul pe douăj de mii de cutii de cafea illy în 2017. Pe lângă asta, există și alt premiu. Păi ce, nu sunt premii multe? Câștigătorul de pe locul I e trimis la cursul Disruptive MArket Innovation through Design, curs organizat de Royal College of Arts din UK în vara lui 2017. Locurile II și III primesc produse illy cât nu pot duce. Și, ca să vezi, o să ai lucrarea expusă și într-o expoziție dedicată celor mai bune din toată competiția asta.

Nu zic că sunt premii mișto, zic doar că merită încercat, chiar dacă nu câștigi nimic. Câștigi o experiență și te cunosc anumiți oameni. Dacă ai norocul de lucrare expusă în expoziția respectivă, te cunosc și mai mulți oameni. Norocul tuturor este că ăsta nu-i un concurs bazat pe likeurile de la o postare. Există un juriu care va analiza fiecare lucrare și va decide care e cea mai potrivită ca imagine a cutiilor de cafea.

Anul trecut a câștigat un student de la UNArte București, pe numele lui Andrei Măceșanu. Lucrarea lui a fost expusă la Palatul Știrbei, în cadrul proiectului Diploma din acest an. Tema pe care el a abordat-o a fost despre cum oamenii relaționează și se raportează la cafea. Asta așa, ca să vă dau o idee de la care ați putea porni. Bineînțeles că nu o puteți folosi, pentru că 1. nu ar fi original, 2. ar fi șanse foarte mici să nu își amintească juriul de ea.

Perioada de înscriere a început pe douășunu octombrie și se încheie pe unșpe decembrie. Mai e ceva timp.
Ca să te înscrii, trimiți o listă cu ideile pe care le ai într-un e-mail la adresa designtheillycan@probrands.ro. Pe la finalul lunii ianuarie a lui 2017, afli dacă ești câștigător sau nu. Sau da.
Regulamentul concursului poate fi accesat aici: http://www.probrands.ro/regulament2.html 

Spor la desenat.
Vă salut cu respect.

P.S. Primele vorbe pe care le-am auzit când am intrat la facultate o să le țin minte toată viața: cu rușinea mori de foame. Așadar, nu vă gândiți că vă faceți de râs, ci că aveți o șansă pe care nu trebuie să o ratați. Nu știți de unde sare iepurele vostru norocos. :)

scrisoare către cel mai vechi partener al meu de viață

Dragă Vodafone,

Avem o relație de prea mulți ani ca să stau acum să calculez, #amfostproastălamatematică.
Te-am iubit încă din prima clipă. Mi-ai oferit tot ce aveam nevoie, nelimitat în rețea, internet pe mobil cât să îmi rămână să le dau și săracilor, minute și mesaje în alte rețele de nu le pot consuma nici dacă mă chinui. Toate astea la un preț extrem de mic. Am renunțat, pe la jumătatea relației noastre de până acum, la abonament, a fost o decizie la nivel de familie și am fost mult mai mulțumită de serviciile anterior menționate la cartelă.
Doar că... simt că nu mai merge. Parcă nu mai e la fel.
În fiecare lună, îmi încărcam cartela cam pe 12-13, că atunci îmi expira, normal. De câteva luni, îmi tot mănânci niște timp absolut degeaba, astfel că am ajuns să-mi încarc pe data de 1 a fiecărei luni.
Luna trecută, m-ai lăsat fără minute pe 30. Noroc că luasem salariul și am încărcat imediat cum am prins timp liber să ajung la un magazin de-al vostru.

Astăzi, 25 noiembrie 2016, mi-ai dat fatala. Mi-ai luat toate minutele. Mi-ai lăsat netul, ceea ce e ok, dar oricum am din bonusuri net cât să îmi ajungă până în 2017. Dar minutele... sunt și ele importante, știi doar... Mi-ai spus că am credit insuficient când chiar aveam nevoie de telefon. Cu 5 zile mai devreme față luna trecută. Și cu cel puțin două săptămâni față de acum 6 luni.
Nu înțeleg ce te nemulțumește la relația asta.
Am răspuns angajaților tăi de fiecare dată și am acordat tuturor numai nota 10.
De ce mă rănești? De ce mă faci să sufăr? Dar, mai ales, de ce mă faci să mă gândesc să mă mut la alt operator? Mie-mi place tare mult de tine și aș vrea să te iubesc toată viața mea. Pur și simplu, nu te înțeleg.
Am zis, de vreo 3 luni, că o să merg la sediu și o să fac o reclamație, dar nu am avut timp și încă nu am. Promit că o să-mi fac, deja mă calci pe coadă și relația este una care mai mult consumă nervi decât oferă iubire.
O să-ți ofer niște condiții. Dacă nu le accepți, o să divorțăm.

Apreciez că îmi trimiți zeci de mesaje text prin care mă anunți că gata, expiră extraopțiunea, dar nu poți face asta cu câteva zile înainte de termen în fiecare lună. O să ajung să îmi încarc cartela de pe o zi pe alta, în ritmul ăsta...

Ți-am scris cuvintele astea toate cu o mare durere în suflet și cu un sentiment profund de dezamăgire.
De ce nu poți să mă iubești și tu cum te iubesc eu?
Până îmi fac timp să vin la tine acasă, o să încerc să nu mă detașez mai mult decât până acum... Chiar nu aș vrea să renunț...

Cu multă dragoste și respect,
a ta Ana-Maria

P.S. I-ai făcut problemele astea și mamei. Totul până la mama!

salariile motivante sunt moartea pasiunii

De câteva luni, am fost din ce în ce mai interesată să îmi găsesc un job. Dacă era și în domeniul studiat timp de trei ani la prima universitate din țară (irelevant asta), era perfect. Mă rog, nu despre asta e vorba. Deci, am căutat job.
Am cont pe hipo.ro, bestjobs, ejobs și atât, cred. Am selectat că știu să scriu, să pălăvrăgesc, deci "că caut" un job în partea asta, copywriter, content writer, editor de text, corector (o meserie excepțională pe care aș face-o oricând, la orice oră) și încă unele categorii. Am lăsat să primesc via e-mail ce joburi sunt disponibile din categoriile alese de mine. Tristă am fost când am descoperit că nu mai există meseria de corector, pentru că de ce ar trebui să dai textul cuiva la corectat, lasă că merge și cu diacritice lipsă, cu virgule între subiect și predicat, doar nu le observă cineva... La fel și în cazul editorului de text, care ar face cam același lucru, doar că, vedeți voi, dragi căutători de joburi ca și mine, dacă vreți să fiți editori de text, trebuie să știți orice program din suita Adobe. De ce? Pentru că tre' să făceț mai multe treburi pe salariul uneia singurele. Ca să nu mai spun că pe mail primeam oferte de job gen "consultant vânzări", "operator call-center" - pentru că nu ne mai place să fim "centraliști" - și tot felul de dintr-astea.
Mă rog, nici despre asta nu e vorba, dar mi-am amintit cât de supărată am fost că nu mai există jobul visurilor mele.
Mă macină foarte tare o treabă. Găsesc un anunț care pare interesant și citesc tot ce "s-au chinuit" oamenii ăia să scrie, chiar dacă mai are și greșeli gramaticale. Tot dau scroll și citesc povestea aia care parcă mă adoarme și nu găsesc ceea ce mă interesează și care, de fapt, interesează pe oricine. Da, exact! Despre bani vorbesc!
Peste tot, în toate anunțurile, "salariu motivant" ori "salariu atractiv"...

---------------------------------------------------------------
"Dragi directori de companii și firme,
Vă scriu în numele tuturor celor care trec cu ochii prin anunțurile voastre din online.
Dacă nu cerem prea mult, v-am ruga să nu mai folosiți expresii precum "salariu motivant + bonusuri". Știm și noi că bonusurile ori sunt bonuri de masă, ori sunt scumpe la vedere. Iar aia cu salariu motivant... Este atât, dar atât de motivant încât mă face să vomit și să-mi plâng de milă că am pretenție să trăiesc decent. Nu e nimic motivant sau atractiv în expresia aia.
Nu cred că e greu să vă gândiți la o sumă pe care să o scrieți, chiar și la mișto, în anunț. Dacă aș vedea "salariul este minim pe economie", jur că aș fi mai tentată să trimit un CV decât dacă văd "salariu motivant!!!".
Sau măcar nu mai scrieți nimic de salariu.
Vă mulțumesc pentru atenție.
Sper să nu mai fiți bulangii pe viitor.
Adică sper să fiți sinceri. Cum altfel vreți să vă caute niște oameni care chiar să-și facă treaba bine?
Mă rog.

Fără pic de stimă,
o studentă care s-a săturat de salariile motivante și și bonusuri inexistente"
---------------------------------------------------------------

Chiar dacă al meu coleg de facultate a avut dreptate când a spus că degeaba nu convine unora treaba asta, că sunt alții care chiar înghit balivernele și din cauza lor nu se va schimba nimic, eu tot am o speranță. Mai ales că deja avem o vârstă și cei care ne aruncă anunțurile respective pe tavă sunt "de-ai noștri". Păi bă, băeți, e frumi să uităm că așa am fost toți la un moment dat? E frumi să ne mințim așa unii pe ceilalți și, totuși, să cerem seriozitate? E frumi??? Vă zic io că nu e.
Cum ar spune un mare contemporan pe numele lui Babi Minune, "eu nu am uitat de unde-am plecat", așa că eu nu o să folosesc niciodată "salariu motivant" în anunțurile pe care sper să nu fiu vreodată nevoită să le împart.

Gata, m-am liniștit și cu asta.
Mă duc să mănânc.
Cred că e pe bune ideea că "faci urât de la foame".
Succes tuturor.
Să fiți fericiți și să nu răciți, că am răcit eu și a fost foarte nasol.
Pwpwp.

certurile în mediul online sunt dovada că nu toți oamenii trebuie să aibă acces la internet

WARNING
DANGER
O SĂ FIE UN ARTICOL LUNG, MĂ EXPRIM MAI BINE ÎN SCRIS DECÂT ÎN VORBIT, ALTFEL UN VIDEO AR FI FOST MAI INTERACTIV ȘI DE MAXIM 5 MINUTE

Am chef să dezbat două teme, dar încă nu știu dacă pe rând sau la comun, aici, mai jos.
1. Fashionistele;
2. Postarea mea de pe Facebook legată de Cristina Nemerovschi, oricine încă ar fi ea, de fapt, pentru că nu mi s-a răspuns în mod concret, iar pe Google nu-l cred 100%.

Voi începe, bineînțeles, cu subiectul încă în desfășurare, anume ăla al doilea.
Cum deja v-am obișnuit, dragii mei cititori virtuali, sunt un #hateambasathor convins. Nu mă mai ascund după cuvinte, cum o făceam în era hi5, nu mă deranjează să spun lucrurilor pe nume și viața nu e roz, așa că-s conștientă de faptul că nu toți sunt de acord cu mine. Și accept asta fără problemă. Accept și criticile, atâta timp cât sunt constructive.
Marți mă plictiseam și scrolluiam news feed-ul, bineînțeles, și văd un share de la o postare a Cristinei Nemerovschi. A scris ea acolo cât de mândră e că un pasaj dintr-o carte de-a ei a ajuns subiect la proba orală a bacalaureatului din acest an. Ca să înțeleg și eu mai bine ce se întâmplă, am citit pasajul, că na... Practic am citit ceva ce scriam eu când eram tristă, tot în era hi5. Doar că aveam fraze mai lungi și mi-era rușine să public, pentru că cine știe ce părere își făceau oamenii despre mine. Deci trăiam în anonimat.
Așadat, marți am scris asta pe Facebook:

Inițial, postarea era publică, pentru că voiam să aflu un răspuns la modul cel mai serios și am peste 2k followers, poate printre ei era unul care deținea răspunsul la întrebarea mea.

Așa cum se observă, până în momentul ăsta, am strâns 173 reacții, ceea ce înseamnă că 173 oameni sunt de acord cu mine într-un fel sau altul. Pe lângă asta, secțiunea de comentarii e și ea bogată, dar mi-era lene să fac print screen și de-acolo. Postarea încă există, dar privată, adică doar pentru cei care mă au în lista de prieteni. Doar ei au privilegiul de a citi comentariile. Oricum, eu știu cine ce a zis, în caz că primesc vreun report.

Reacțiile din comentarii sunt împărțite. Unii au fost de acord, alții nu, dar și-au șters comentariul între timp. Ideea e că eu nu am căutat-o pe domnița asta pe net pentru că, repet, nu am încredere 100% în Google. Și chiar speram să o fi citit cineva care să mă aibă în listă. La vreo două ore după, am găsit site-ul ei de unde am aflat că are 36 ani. 36. Nu am nimic cu vârsta, să-i ajute Dumnezeu, da' credeam că are maxim 25, având în vedere aspectul fizic. Știu o tipă de cred 24 care arată mai matură decât ea. Din orice punct de vedere, de fapt, nu doar fizic. 

Mă rog.

Astăzi, 16 iunie, am plecat la Târgoviște cu Costin să rezolvăm ceva acte la micuța Honda. Pe drumul spre casă, tot primeam notificări de la o anumită Elena Luminița Paraschiv. Aceasta dădea reply-uri la comentariile deja existente la postarea pe care o și dădusem uitării.

Ca să ne înțelegem, a dat edit la câteva minute bune după ce am corectat-o.

Am încercat să o las în pace, dar nu am putut! Ea tot insista în a fi lipsită de cunoștințe într-ale punctuației și gramaticii. Chiar nu am putut! Am încercat! JUR!

Acum urmează un print screen care m-a făcut să prind și mai mult hate pe fashion bloggers:

Ah, domnița apare cu negru pentru că mi-a dat block. Am uitat să precizez asta până acum.

Revenind.

După cum ați putut observa, eu nu am spus nimic de rău la adresa Cristinei Nemerovschi, gen "ce proastă e" sau "huo graso" sau d-astea. Nici nu m-am băgat în seamă cu ea, altfel îi dădeam foarte ușor tag în postare, numai că nu voiam să-mi spună ea cine e, ci voiam să aflu de la "cititorii" ei.

Pe lângă asta... Am scris și mai sus, cu punctuația și gramatica. Vere, NU se pune spațiu înainte de semnele de punctuație. Nu folosești virgula în loc de punct. Mai ales, NU folosi diacritice dacă nu stăpânești bine tastatura, chiar și pe mobil. Ori le pui pe toate, ori deloc. Și nu îmi pare rău să-mi corectez chiar și concubinul la asta. Mereu îi atrag atenția. E vorba de estetică, sincer.

Și ca să mă leg, totuși, puțin și de cel de-al doilea subiect de interes major care mă deranjează vizual mai mult, adică fashion bloggerii... Taică, dacă ești ATÂT de fashionistă, nu te lua de părul meu, care e făcut cu soluții farmaceutice pentru că fix așa vreau eu, sau de faptul că am volum la păr și tu zici că e "măturică"... Mai mult, nici măcar nu mai sunt blondă, se vede asta și în fotografia mea de profil. Sunt mov. M O V. Păr colorat cu violet de gențiană, că vopseaua e scumpă și se duce mult mai repede din firul de păr.

Credeam că fashion bloggerii se ocupă cu chestii mai inteligente de atât. Adică să te iei de părul meu, având în vedere că nu ți-am cerut părerea, că mulți din jurul meu îmi spun că-mi stă mai bine așa decât cum îl aveam înainte și, MAI ALES, că alte argumente nu ai... Serios acum, fă-ți meseria mai bine sau lasă-te de ea. 

Ah, și a ieșit și bucureșteanca din ea prin "mai greu pe la țară". Totuși, mă face să spun clar și răspicat că e foarte dezinformată. A mers cât a mers gluma cu "a, ești din provincie, ahahaha" sau cele de genul "în Ploiești aveți curent și apă?", dar deja stau în București de aproape 3 ani. Nu am buletin de București, dar sunt convinsă că știu mai bine să folosesc ratb-ul față de această Elena.

Chiar am rugat-o frumos, nu puteți spune că nu. #pls4life

Recunosc, recunosc că i-am spus în mod direct că-i proastă. Nu vedea și nu aveam cum să-i dau ochelarii mei...

Avem aici dovada că nu sunt eu nebună când spun că nu se pune spațiu înainte de semnele de punctuație. De fapt, nici nu am fost eu cea care a spus asta prima oară. Eu doar dau mai departe informația.

Aici deja mă blocase și nu a mai văzut ce-am scris. Probabil s-a supărat rău. Sau nu a putut face față realității. 

Bonus: comentariul lui Adrian Rizan

GG, Rizi. +1. 

Nici pe ăla nu lăa văzut pentru că nah, nu mai primea notificări... Păcat.

În timp ce terminam conversația la postarea mea și am trecut-o din public în privat, Dan Suhai, un poet contemporan, deci scriitor ca și Nemerovschi, pe care am avut ocazia să-l întâlnesc chiar și live acum un an, a scris o ceva super lung la el pe profil. Eu deja știam, oarecum despre ce e vorba - autoarea cărților despre alcool, sânge, sex, droguri, depravare a făcut un print screen (!!!) în loc să dea share la postarea aia a mea. De ce nu a dat share? Din moment ce mi-a lăsat numele în print screen, tot reclamă se numește. Adică deși e una negativă, pentru că s-a descotorosit de hateri și a rămas doar cu fani în lista de prieteni, tot reclamă e. 

Să revenim, Suhai a scris ceva lung la el pe profil, am făcut print screen, da' nuștu cât se înțelege:

(fotografia aka print screen de la scriitoare era atașat postării lu' Suhai)

Nah, io nu vedeam postarea ăleia, pentru că mi-a dat block dinainte să știu că are și un cont al ei, personal. Însă, bineînțeles, am putut cumva să intru la ea pe profil, că nu degeaba stau pe internet 24/7.

Acum urmează o serie de print-uri din secțiunea de comentarii pe care nu o pot vedea de pe contul meu:

Adică să citești Invitație la Vals, Doamne ferește, aduceți crucea și aghiazma, huo!

Practic, glumele din 2000 nu au murit. "Domnule Dudu din Dudești, dă-ne dude dulci din dudul dumitale din drum." #muchwow

Aici o observăm, din nou, pe Elena, fashionista, cum o pupă în cur pe scriitoare. Cine știe...

Aici îl avem pe Ariel, pe care îl apreciez în tot ceea ce face, cum mi-a dat tag în postarea scriitoarei. Numai că eu deja aveam block. Apreciez, totuși, Ariel! 

Și observăm și diferența dintre mine, 22 ani, și ea, 36 ani. Nu am zis că-i proastă, mă repet, sau imbecilă, cum spune ea în mod direct despre mine. Dacă ea s-a simțit așa, e problema ei. (am scris asta într-un comentariu de l-am pus mai sus)

Asta n-am înțeles-o, ce treabă am io cu faptul că unii oameni nu se spală...

Și credeam că apa caldă e mai rar întâlnită. Aia rece o iei și din bălți, după ce-a plouat o noapte întreagă. Sau direct din Tulcea - vezi imagini și filmulețe pe net cu inundația de zilele trecute din Tulcea.

Dacă dădeam Eminescu la bac, pfff, eram bines. Am dat Bacovia, nu mă plâng, mi-a plăcut mult "Plumb". Și nici nu l-am înjurat vreodată pe Eminescu. Ba chiar cred că am o carte de-a lui pe-acasă, citeam mai mereu înainte să încep cu examene și cu astea, adică până în clasa a unșpea. Am vrut să învăț "Luceafărul" pe de rost, da' normal că n-am reușit mai mult de două strofe...

Prin acel "tragi o linie" eu nu înțeleg decât că domnul îndeamnă oamenii să citească poezii la un pahar de vin, după un vals și după ce s-a drogat. Right? Right.

Restul înțeleg. Drumeș e chiar mișto. Dacă a citit ambele romane siropoase, de ce era ironică prin "m-a dat gata"? Of...

Aici, practic, nu am niciun comentariu.

Ah, ba da. 

Știți cum latră câinii în Ardeal?

Vă spun eu.

"No, dacă îi musai, ham!"

AICI aveți link de la dezbaterea lui Suhai, pentru că este publică. Adică puteți citi comentariile. Mi-am mai luat vreo 2 block-uri așa pentru că de ce nu.

Contul meu de Facebook este public făcut în pagina de home a blogului, deci tre' să mai dați un clic, deci încă o vizualizare, HA! Sau, mă rog, mi se vede numele în print screen... Și iconița fotografiei de profil...

Nu mai am nimic de spus legat de asta. 

Nu am de ce să cer scuze cuiva, nu am jignit pe nimeni decât în momentul în care au cerut-o (adică Elena fashionista). Nu m-am legat de faptul că scrierile lu' Nemerovschi ar fi proaste, ci că nu mi se pare ok să-l scoatem pe răposatul Eminescu în favoarea ei. Lăsați-i pe toți, nu scoateți nimic. Nu e ca și cum a omorât Eminescu pe cineva. E vina elevilor că nu învață. A fost vina mea că am avut restanțe în facultate. E vorba de asumarea greșelilor, nu de faptul că "a fost greu". Nimic nu e greu dacă te pregătești din timp pentru lucrul respectiv.

Așadar, nu am zis de doamna asta că-i imbecilă, crizată, etc. O dovedește singură. Altă problemă a ei este faptul că mi-a dat block și nu și-a asumat cuvintele. Normal că, din momentul în care devii persoană publică, apar haterii ca mine sau ca ceilalți imbecili. Nu toți credem că e ok să faci sex de fun de la 13 ani și 6 luni și să fugi de acasă când te cerți cu mama ta, așa cum a scris în una din cărțile ei. La fel cum nu toți credem în vampiri, strigoi, satanisme și alte d-astea despre care o mai scrie ea. 

Părerile sunt împărțile. Ai 36 ani și pui botul la ceea ce spun oamenii după ce îți lansezi cărțile. Păi nu d-aia există critici literari, ca să te critice? P-ăia de ce nu-i blochezi în viața reală? Ah, stai, nu poți, altfel ai fi aplicat acest gest de maxim 15 ani. Nu spun că sunt dornică de a mă certa live cu ea, dar măcar asumă-ți responsabilitatea, vorbește cu oamenii și întreabă-i ce e în neregulă, ce nu le place, de ce nu le place lucrul ăla. 

ÎÎÎÎN FINE.

Părerile sunt împărțite. Ea a adoptat un comportament al unei persoane de 13 ani.

Eu adopt comportamentul de nu vreau ca verii mei, copiii mei să creadă că e ok să faci sex de amuzament la 13 ani și să fugi de acasă dacă mă-ta îți spune că trebuie să-ți faci temele și tu te rățoiești la ea. Însă îmi doresc din tot sufletul, atunci când va avea un copil, fie el de sex masculin sau feminin, să se poarte cu ea exact așa cum descrie ea adolescenții în cărțile sale: alcoolici, obsedați sexual și, eventual, drogați, ca să fie pachetul complet. Ah, și să nu-i poată stăpâni, să fie derbedei, să fugă de-acasă și să stea cu sufletul la gură, gândindu-se că cine știe ce au pățit. NU e ok să îndemni copiii la astfel de lucruri.

Atât. 

Nu mai am chef să mă iau acum de fashin bloggerițele vieții.

D-abia mai fac vizualizări și cu articolul ăla.

Merci pentru atenție.

V-am avertizat că e unu' lung...

Kiss you on the souls, să vă ajute Dumnezeu și Măicuța Domnului dimpreună cu el ca să nu-l lase singurel la...