scrisoare către cel mai vechi partener al meu de viață

Dragă Vodafone,

Avem o relație de prea mulți ani ca să stau acum să calculez, #amfostproastălamatematică.
Te-am iubit încă din prima clipă. Mi-ai oferit tot ce aveam nevoie, nelimitat în rețea, internet pe mobil cât să îmi rămână să le dau și săracilor, minute și mesaje în alte rețele de nu le pot consuma nici dacă mă chinui. Toate astea la un preț extrem de mic. Am renunțat, pe la jumătatea relației noastre de până acum, la abonament, a fost o decizie la nivel de familie și am fost mult mai mulțumită de serviciile anterior menționate la cartelă.
Doar că... simt că nu mai merge. Parcă nu mai e la fel.
În fiecare lună, îmi încărcam cartela cam pe 12-13, că atunci îmi expira, normal. De câteva luni, îmi tot mănânci niște timp absolut degeaba, astfel că am ajuns să-mi încarc pe data de 1 a fiecărei luni.
Luna trecută, m-ai lăsat fără minute pe 30. Noroc că luasem salariul și am încărcat imediat cum am prins timp liber să ajung la un magazin de-al vostru.

Astăzi, 25 noiembrie 2016, mi-ai dat fatala. Mi-ai luat toate minutele. Mi-ai lăsat netul, ceea ce e ok, dar oricum am din bonusuri net cât să îmi ajungă până în 2017. Dar minutele... sunt și ele importante, știi doar... Mi-ai spus că am credit insuficient când chiar aveam nevoie de telefon. Cu 5 zile mai devreme față luna trecută. Și cu cel puțin două săptămâni față de acum 6 luni.
Nu înțeleg ce te nemulțumește la relația asta.
Am răspuns angajaților tăi de fiecare dată și am acordat tuturor numai nota 10.
De ce mă rănești? De ce mă faci să sufăr? Dar, mai ales, de ce mă faci să mă gândesc să mă mut la alt operator? Mie-mi place tare mult de tine și aș vrea să te iubesc toată viața mea. Pur și simplu, nu te înțeleg.
Am zis, de vreo 3 luni, că o să merg la sediu și o să fac o reclamație, dar nu am avut timp și încă nu am. Promit că o să-mi fac, deja mă calci pe coadă și relația este una care mai mult consumă nervi decât oferă iubire.
O să-ți ofer niște condiții. Dacă nu le accepți, o să divorțăm.

Apreciez că îmi trimiți zeci de mesaje text prin care mă anunți că gata, expiră extraopțiunea, dar nu poți face asta cu câteva zile înainte de termen în fiecare lună. O să ajung să îmi încarc cartela de pe o zi pe alta, în ritmul ăsta...

Ți-am scris cuvintele astea toate cu o mare durere în suflet și cu un sentiment profund de dezamăgire.
De ce nu poți să mă iubești și tu cum te iubesc eu?
Până îmi fac timp să vin la tine acasă, o să încerc să nu mă detașez mai mult decât până acum... Chiar nu aș vrea să renunț...

Cu multă dragoste și respect,
a ta Ana-Maria

P.S. I-ai făcut problemele astea și mamei. Totul până la mama!