Studenţie şi chestii d-astea

Iată că marea zi a sosit şi a şi trecut chiar. Ziua de 1 octombrie 2013, adică ziua deschiderii anului universitar, s-a lăsat aşteptată cam toată vara. Am mers şi eu, ca orice bobocel curios şi nerăbdător să-şi înceapă un "nou capitol" în viaţă. Am ajuns, bineînţeles, puţin peste ora 11:00, când a început chestia... adică festivitatea de deschidere. Bla bla bla-uri, au vorbit nişte persoane în amfiteatrul R3 al Fac. de Chimie mult prea plin ca să mai aibă loc şi o aşchie de om ca mine. Am stat pe hol şi am vorbit/bârfit/pierdut timpul cu nişte câteva persoane.
Următoarea zi aş fi avut două cursuri, de care eu habar nu aveam. Şi nu eram oricum în Bucureşti, deci aş fi chiulit. Doar că s-au suspendat cursurile. Aw yeah, ce noroc pe mine, nu pierd absolut niciun cuvinţel. Am mers joi. La alte două cursuri. Fiecare de câte două ore. Am crezut că adorm, la cel mai serios mod, pe bancă. Păreau interesante materiile respective, parcă nu destul de interesante. De ce mi-am ales eu jurnalismul?... Deja văd o restanţă după prima sesiune de examene. Sper să se adeverească treaba cum că am probleme cu vederea şi restanţa aia să nu existe, da' cine ştie...
Vineri am tras chiulu' de la 3 cursuri, aş putea spune că-mi pare rău, mai ales pentru cursul de engleză, da' nu-s încă sigură că-mi pare rău...
Şi uite-aşa s-a dus prima săptămână a mea ca studentă. Nu mă gândesc de ce m-am apucat de facultate sau că ar fi bine pentru mine să mă las, că poate-s cam leneşă şi nu o să învăţ şi dau banii aiurea şi bla bla bla. Nu. Adică ce-am scris mai sus, că de ce am ales jurnalismul, era doar o prostie, nu vorbeam serios. Dar nici nu mă simt studentă. Mă simt de parcă am tras chiulu' până acu' de la liceu şi o să primesc preaviz de exmatriculare câteva zile din cauza absenţelor. Nu mă simt "mare", deşi, poate, ar fi trebuit să mă simt aşa încă de când am fost pe lista admişilor la facultate. Şi mai dubios e că încă nu m-am obişnuit cu metroul şi cu ieşirile; ies pe unde nu trebuie de la metrou Politehnica şi îmi spun "data viitoare, nu o mai iau pe aici!", dar istoria se repetă cam de fiecare dată. Cu RATB nici nu cred că o să mă obişnuiesc vreodată, mi se pare prea peste puterile mele de cunoaştere. Şi, mai mult decât atât, încă nu m-am mutat în Bucureşti, ceea ce înseamnă că tre' să mă obişnuiesc cu mersul cu trenul Ploieşti-Bucureşti şi invers până se rezolvă treburile. Sper cât mai curând, că, poate aşa, m-oi învăţa şi eu cu metroul...
Da, deci da, nu mă simt studentă. Şi nici nu arăt ca una. Poate ăsta-i motivul principal în faptul că nu mă simt studentă. Sau poate nu-s singura din toată grupa/specializarea/facultatea pe anul I care se simte aşa. Nu ş'tu, sper şi eu...
Mă duc pe-afară, poate încep să simt că-i toamnă. Măcar asta. Nu e peisajul ăla trist afară ca să simt că-i octombrie deja... Şi apoi o să intru în casă şi-o să dorm, că mâine merg şi eu la cursuri ca un student normal, încă de la primul, adică de la 8 dimineaţa. Yey, good luck, Wadăfac!