Atenţia sau cum să devii faimos pe internet

'Episodul' ăsta e pentru persoanele care duc lipsă de atenţie şi doresc să fie în centrul ei mai mult decât ceilalţi. Pentru cei care încearcă să facă glumiţe pe care le-au văzut pe net, dar nu le ies, pentru cei care vor să primească complimente unu' după altu', pentru cei care vor să devină faimoşi peste noapte.
În primul rând, trebuie schimbată atitudinea. Tre' să abordezi un alt stil, unu' mai 'pă trend', gen gangsta yo nigga, pe stilu' clubber, cocalaro-piţiponcesc, metalaro-punkist, tipul hipsterului sau tipul veşnicului frustrat.
1. Tipul gangsterilor. Tipul ăsta se bazează pe muzică underground. Nu e nevoie s-o înţelegi, atâta timp cât blugii tăi sunt cu 5 numere mai mari şi sunt purtaţi cu curu' la vedere, cu tot cu curea, că poate rămâi fără ei pe stradă, tricouri cumpărate de la magazinele oamenilor obezi, hanorace xxxxxl cu glugă neapărat, şapcă pe care scrie mare 'NY' şi căşti peste şapcă, apoi gluga pe cap. Nu tre' să ai un stil anume de mers, oricum pantalonii purtaţi de parcă ai avea nevoie la wc, te obligă să mergi dubios. Muzica tre' să urle-n permanenţă în căşti, chiar dacă eşti cu prietenii, ca să audă şi ei ce asculţi. Tre' s-o arzi pe d-astea comerciale şi d-ăştia de abia s-au lansat, ca să le spui prietenilor că tu i-ai descoperit, în partea ascunsă a Youtube-ului. Te duci la toate concertele din oraşul tău ale unor MC de care n-a auzit nici Dumnezeu, sari pe acolo de aproape te dai cu capu' de tavanu' locului unde-s concertele, dai mâna cu ei şi le zici că eşti cel mai mare fan.
2. Tipul clubberului este tipul celor care... merg în club. Da' nu aşa, când iau alocaţia, ci în fiecare săptămână. Tre' să te îmbraci la cămăşuţă sau tricou cu p'eptu' la vedere, blugi strâmţi şi frează de parcă ai băgat degetele în priză. Să dansezi în club nu e greu, faci ce fac şi ceilalţi: ridici o mână şi o mişti de parcă ţi-ai lucra bicepşii, un pahar în mâna cealaltă, cu nişte whisky cu cola sau vodcă cu suc de mere din care să bei toată seara, că tu tre' să savurezi alcoolul, şi pe bere nu poţi s-o arzi, că nu agăţi fetele în club dacă bei bere. Tre' să bei ceva 'rafinat', să vadă fetele că eşti băiat de bani gata, chiar dacă tu nu eşti. Neapărat e nevoie de check-in pe Facebook când ajungi în club şi când pleci, tre' să vadă lumea bună pe unde o arzi tu. Ah, şi cluburile unde mergi, tre' să fie d-astea vizitate de ăi mai grei ai oraşului tău.
3. Tipul cocalaro-piţiponcesc. Fă-ţi poze în oglindă, chiar dacă-i neştearsă de când te-a născut mami, hainele sunt similare cu cele ale clubberului, în poze tre' să ai o tentă de bot, chiar dacă eşti băiat, nu-i problemă. Dacă ştii să foloseşti programe de modificat poze, gen Photoscape, bagă nişte efecte de old shit, aruncă pozele toate pe care le faci pe Facebook şi bagă-le descrieri la sentiment, la sfârşitul cărora pui ':*' sau ';x'. Dai share pe Facebook la 'Minim doi' a lu' Velea sau Salam, de ce nu? La descrierea melodiei, pui ':*.', ca să pară că e cu dedicaţie.
4. Tipul metalaro-punkist. Ai văzut tu pe stradă că sunt grupuri de d-ăştia de se îmbracă cu mult negru şi au tatuaje şi creste de 1 metru în cap, lanţuri atârnate la pantaloni şi tricouri cu nişte nume pe ele pe care nici crezi că le-ai putea pronunţa, că-s în engleză. Vrei şi tu să fii ca ei, că ai văzut că se uită lumea mult după ei pe stradă. E simplu. Îţi iei tricouri de pe site-uri gen bestial.ro, găseşti acolo şi lanţuri şi alte d-astea de rockeraşi, te duci la concerte d-astea unde dă lumea din cap, pui poză de profil pe Facebook cu Slash de la Guns'n'Roses şi te razi în cap pe părţi, adică-ţi laşi păr doar pe mijloc, pe care, ulterior, în ridici cu mult gel, sau îţi laşi plete şi dai din cap la concerte până îţi simţi gâtul rupt, deşi nu e rupt. Tatuaje nu e neapărat să-ţi faci permanente, poţi să-ţi faci d-alea de la gumă sau cu pixul, ce, ştiu ăştia de pe stradă că nu-s permanente?
5. Tipul hipsterului nici nu ştiu cum să-l definesc. Sunt toate tipurile într-unul singur. Te îmbraci cu câte ceva din fiecare stil şi asculţi muzică mai mult ce-i pe trend. Nu tre' să-ţi lipsească ochelarii ăia de zici că-s a lu' bunica, doar că ai tăi nu tre' să fie de vedere. Adică, nici nu tre' neapărat să aibă lentile...
6. Tipul veşnicului frustrat e tipul persoanelor care-şi fac poze în care arată destul de ok, le pun pe Facebook şi scriu la descriere: "Ce naşpa am ieşit, nu stă mult aici! ;)". Păi dacă ai ieşit naşpa, de ce ai mai pus poza pe Facebook? Ah, stai că-ţi zic eu pentru ce. Pentru comentariile de genul: "Cum să fii urâtă, fat-o? Nu vezi ce bn ai ieşit??? :*" sau "omg ce frum ai ieşit aici". Bineînţeles, tu nu ştergi poza, ai scris aia la descriere doar ca să te creadă lumea, să-ţi sară cu likes şi să îţi spună gen: "să nu o ştergi că te bat ;)". Tare sau ce? Ba mai mult, tre' să postezi chestii gen de heartbroken pe wall, citate din cărţi pe care le-ai găsit pe Google, în urma căutărilor: "citate dragoste", "citate celebre" sau "citate triste".

Aşadar, tot ce faci, tre' să fie făcut pe Facebook, unde se concentrează toată populaţia. Nu e nevoie de chinuială, dacă chiar vrei să devii internet famous. Tre' doar s-o arzi cu oamenii cool ai oraşului, le dai nişte likes, un comentariu din când în când cu: "<3" şi nişte pokes. Cam aşa ceva.
Bineînţeles, poţi să fii şi tipul celui care are câte puţin din fiecare, tipul general. Asculţi de toate, mergi la tot felul de event-uri, nu contează unde se ţin, ai prieteni din toate categoriile şi încerci să ieşi în evidenţă prin supradoza de modestie.Cu oricine te-ai împrieteni, ai grijă să fie puţin faimos; dacă faci o poză cu o persoană de genul ăsta, pune-o primary pe Facebook şi dă-i tag, ca să vadă prietenii lui, să-ţi dea like şi friendship request.
Mna, acum depinde de tine în ce categorie vrei să intri.
Sănătate.
P.S.: Acesta este un semi-pamflet şi nu-mi pasă dacă-l trataţi ca atare. Aufwiedersehen.

Morala: Aş putea spune că-mi pare rău, dar aş minţi.

Zahnspange

Ăsta-i pentru Anca, fata de pe Tumblr care m-a abordat pe Facebook doar pentru a-mi mulţumi pentru un mesaj vechi şi pentru a-mi spune cât de mult îi place blogul meu. E pentru fata care mi-a dat sfaturi legate de facultate. Pentru cea mai optimistă fată pe care am cunoscut-o, frumoasă şi mereu zâmbitoare.
Ar fi vrut să ne întâlnim, la Bucureşti. Spera asta, chiar mi-a spus. Avea drum pe acolo şi spera să fiu şi eu în capitală şi să ne întâlnim. Am cunoscut-o în mai puţin de două conversaţii şi am plăcut-o din prima. O fată ca ea nu e de lăsat. Noi n-am lăsat-o pe Anca, dar cineva a luat-o cu forţa.
În momente ca ăsta, tot ce pot face e să plâng ca să mă descarc şi să mă rog pentru sufletul ei. Întrebările nu-şi au rostul, nu o să aflu niciodată de ce oamenii buni la suflet pleacă prea repede, de ce oameni cu un viitor strălucit în faţă sunt luaţi de lângă noi, de ce cei dragi dispar... Niciodată.
Am recitit conversaţiile cu Anca de atâtea ori de aseară până în momentul ăsta, am simţit de fiecare dată cum o mică parte din mine se rupe, deşi nu o ştiam aşa bine şi nu eram prietene de-o viaţă. Dar a fost cea care mi-a redat încrederea în mine într-un moment în care eram cu moralul la pământ şi mi-a spus cuvinte pe care nu le voi uita niciodată...
Îmi pare atât de rău că nu am apucat s-o cunosc mai bine... Sper să mă ierte pentru asta şi să aibă grijă acolo unde e acum...

Mi-ai citit primele posturi de pe blogul ăsta şi mi-ai zis: "Anuţă, felicitări pt blog, dar să ştii că eu te vreau activă în continuare pe tumblr, te rog să nu mă dezamăgeşti :D"
Dragă Ancuţă,
Sper că nu te-am dezamăgit.
Pentru tine, blogul meu personal de pe Tumblr o să fie-n picioare cât oi trăi. Pentru tine, nu mă las de el. Ai considerat că "ai ceeeeeeeeeeeeel mai frumos blog, aş vrea să îţi spun asta în fiecare clipă!"...
Cu drag, Anuţa.

Nu îmi voi putea explica niciodată de ce e viaţa aşa cum e...

Her words of wisdom to me, that shall never be forgotten:
Anca Mitroi: "gagix, nu lua în seamă haterii care se bag inutil în seamă, serios. de cele mai multe ori le e ciudă. şi să fim serioşi, hate mail poate trimite oricine pe anon. if they would really like you to know how much they hate you, they would tell you to your face. altfel sunt doar nişte m#!$^i, care nu merită să le dai atenţie, crede-mă pe cuvânt. deci nu-ţi fă griji, everything is going to be just perfect :)"
Her favourite quote: "When you reach for the stars, you may not quite get one, but you won't come up with a handful of mud either." (Now, you're one of the stars. Shine bright, lovely!)
Her favourite word: zahnspange (germ., bretele)
Melodia care îmi va aminti de Anca: The Script, "Breakeven"
Poezia care îmi va aminti de Anca: Nichita Stănescu, "Îmbrăţişarea"

Ai grijă, Anca. De tine şi de cei dragi. You will be missed.

P.S.: Petreceţi cât mai mult timp cu fiecare persoană pe care o îndrăgiţi, chiar şi virtual. O să vă pară rău dacă nu o faceţi la timp.

Revenit-am!

Am dat de tehnologia cunoscută sub numele de "internet" după aproximativ o săptămână de clătit ochii la prostiile ce se difuzează pe canalele de televiziune de care beneficiez prin conexiunea prin cablu.
Am avut ocazia inedită de a descoperi tot felul de melodii, gen One Direction - One way or another, la care am reţinut şi versuri, şi emisiuni tâmpite, ca de exemplu emisiunea intitulată "Mot-a-mot" de pe canalul difuzant de muzică, Music Channel. Bineînţeles, a durat ceva până să mă prind ce au vrut ei să facă în emisiunea asta (de fapt, a durat ceva până să-mi dau seama că ce făceau ei era în cadrul unei emisiuni şi nu că aşa au găsit clipurile pe net, da'n'fine). Am observat că producătorii emisiunii au luat pur şi simplu nişte melodii gen Nicky Minaj - Starships sau Shakira - Addicted to you, precum şi Anda Adam - Shake it like a panda bear, şi au pus versurile pe ele, pentru incompetenţii care chiar vor să aibă melodiile traduse 'mot-a-mot'. Singura problemă e că oamenii ăia au tradus prost. Nu s-au ghidat după ideea de mot-a-mot, adică fiecare cuvânt exact ce înseamnă. Cel puţin, nu la toate melodiile. Spre exemplu, Nicole Scherzinger - Right There, cu traducerea de la producătorii emisiunii ceva de genul: "Haide aici, iubitule, oh, fii iubitul meu, oh, fii iubitul meu, oh, oh oh, haide aici, iubitule, puneţi mâinile pe mine, mâinile pe mine, oh, oh, oh, chiar acolo, ţineo chiar acolo, iubesc când o pui acolo, oh, oh, oh, da, da, oh, oh, oh". Da. 'puneţi' şi 'ţineo', fix aşa au scris. Dar pe lângă acele cratime lipsă, există şi acea traducere a cuvântului "baby", care, aici, este "iubitule". Păi dacă tot traducem, să traducem corect, frăţică: "Haide aici, bebeluşule, oh, fii bebeluşul meu", cam aşa ceva. Sau Lady Gaga - Bad Romance: "Vreau iubirea ta şi vreau răzbunarea ta, tu şi eu putem scrie o iubire proastă"... Traducere mot-a-mot tâmpită la mintea cocoşului a cuvântului "bad" este "rău", eu aşa am învăţat când eram clasa I. Da, înseamnă şi prost, dar primul lucru la care te gândeşti când auzi "bad" este "rău", nu "prost". Deci, ar veni: "tu şi cu mine putem scrie o iubire rea". Ca să nu menţionez melodia Deliei, "Dale", care are la refren acele sunete indescifrabile, gen "yekele yekelela", în traducerea ălora de la Muzic Channel: "?????????". Cum să dai aşa ceva pe post? Dacă ştii că nu găseşti traducere, 1. nu mai difuzezi melodia în emisiunea aia, 2. laşi sunetul ăla scris aşa cum îl auzi, 3. cauţi pe versuri.ro şi vezi ce alternative ai la partea aia, da' nu pui ţşpe sute de semne de întrebare. E aiurea.
Emisiunea aia m-a făcut să cred că sunt oameni mai dobitoci decât mine, care, uneori, cânt: "And when I die, I have value, at the coffin I make pockets, good for enemies to see that I take my money with me"...
Altfel spus, dacă ajungeţi producători de emisiuni de genul ăsta, măcar faceţi o treabă bună...
O ultimă menţionare. Am auzit extraordinar de des melodia Loredanei, "Apa", încât aproape că am reţinut linia melodică notă cu notă. Şi nu pot lăsa să treacă faptul că a scris şi cântat o tâmpenie, mai exact: "De câte ori mă trezesc că te sun cu telefonu-n mână". Cu ce-ar fi vrut să-l sune? Cu urechea pe geam? Cu pasta de dinţi pe clanţă?...

Morala: Nu fumaţi în lift!

Meh

Mdaa, nu am net pe pc, o să o iau razna sau o să ştiu tot ce mişcă prin ţară la ora actuală. Mă gândeam să mă apuc de învăţat pentru bac... sau o să-mi reglez somnul... sau o să mănânc mai mult... încă nu m-am hotărât.

Grea e viaţa de artist, noaptea vesel, ziua trist.

Asdfghjkl

Eşti a doişpea şi simţi că mergi degeaba la liceu? Nu eşti singurul! Orele de curs din a doişpea ar trebui să fie constituite doar din materiile care-ţi intră la examene, nu să mergi de la 7:30 până la 13:30/14:30 şi să dormi 75% din timp...
Dar cine să-nţeleagă?...

"Iei bacu', nu iei bacu', seminţele acelaşi gust are."

@blogger mobile.