Dramele studentului: RegioTrans şi Maria&Ion

Tragedie în rândul studenţilor din Bucureşti! La dublu!
Ca să vezi şi să nu crezi, RegioTrans nu mai există. Aşadar, studenţii provinciali tre' să meargă iar cu CFR-ul acasă spre Ploieşti, Buzău, Braşov şi altele, ajungem noi pân' la vacanţa de vară, nu-i bai. Păcat, era o companie de trenuri privată foarte utilă, călători erau, acuma, domle, şi cu trenurile ăstea...
Ca să vin de la Ploieşti, doar 60km (da, n-am permis de conducere, n-am oricum maşină, sunt de şcoală veche, îmi place să merg cu trenul), tre' să mă lupt pentru viaţa mea într-un tren de la CFR. Ca să nu mai spun că doamnele de la casele de bilete sunt aproape la fel de drăguţe ca secretarele de la FJSC... şi ca să nu mai spun că e bătaie între bătrâni pe locuri mai ceva ca-n autobuz. De-asta alegeam RegioTrans. Chiar dacă era full de studenţi, nu mă deranja, ajungeam în maxim o oră acasă, super dandy, era totul ok, de obicei prindeam şi loc să stau jos, cam greu când mă întorceam la Capitală, ce-i drept, că bagajele braşovenilor sunt foarte obosite, săracele, şi tre' să se odihnească pe canapele, lasă oamenii să şadă în picioare. Dar era ok, iubeam RegioTrans. :( acu' tre' să duc nişte dureri mai ceva ca ălea ale facerii când mă împinge o babă din spate că dom'le ea vrea să urce în tren. Da' hai hopa că şi io tot în tren vreau să urc, nu am ieşit la plimbare pe peron şi subit m-am îndrăgostit de uşile unui personal spre Ploieşti. Firia naibii tu să fii de nebună, te caută moartea p-acasă şi tu pleci la agăţat prin ţară fix cu trenul cu care pleacă 75% studenţi...
Şi mai mare păcatul şi necazul a fost când am aflat că s-a închis prea faimosul restaurant Maria şi Ion, situat în Regie. N-am fost în veaţa mea acolo, da' am plănuit de 2-3 ori să merg, circumstanţele au făcut să nu ajung, că mna... Dar am fost tristă când mi-au spus colegii treaba asta. Cică s-a dus ANAF-ul cu japca peste ei şi au găsit nereguli peste tot. Păi, bă, băiatule, să te duci tu, ca ANAF, la Maria şi Ion, e ca şi cum te-ai duce în camera unui student din Regie, chiar crezi că E NORMAL SĂ ÎNCHIZI RESTAURANTUL TUTUROR? Sunt oameni care-ţi făceau viaţa acolo, era ca o casă pentru ei. Practic, i-ai lăsat pe drumuri, băi, nene. V-aţi lovit la cap, am impresia. Întâi ne luaţi RegioTrans, acum Maria&Ion, mâine ne luaţi pâinea de la gură!
Acu' la modu' serios, e chiar tristă treaba cu RegioTrans, pentru că CFR sunt zgârciţi şi nu bagă 432534 vagoane la o locomotivă pe ruta Braşov - Ploieşti - Bucureşti, abia dacă ai 4... Da' asta e, ce să şi faci... Aşteptăm să dea o ploaie d-aia de creşte porcii, creşte pateu', se face vagoane, creşte număru' de călători, se îmbunătăţeşte CFR-ul.
Apropos, CFR vă urează "Crăciun Fericit alături de cei dragi" şi-şi cere scz de întârziere.
Iar legat de Mariah and John, ce pot să spun... o să se redeschidă, la cererea publicului. Altminteri, iese cu proteste ale studenţilor la Universitate. Păi da' unde să iasă, dom'le, studenţii să se relaxeze la sfârşit de săptămână? În Kultur e plin în fiecare seară, se refugiau şi ei acolo, aproape de cămin, eventual, dacă stăteau prin Regie... Aţi închis restaurantu' şi e ca şi cum aţi fi luat acadeaua din gura unui copil. Fraieri şi ăştia de la ANAF, nu se gândeşte anainte să anchidă un local cu o prestanţă ca a celui tot menţionat mai sus. Păcat, mare păcat.
Lasă, mey, nu fiţi trişti, totul o să fie bine! Priviţi partea bună: ... nu ştiu care e partea bună, da' sigur există una!
Până una alta, a, uite o parte bună: mai mult timp să vă faceţi temele pentru facultate şi să învăţaţi, că bate sesiunea la uşe!
Până una alta, da, mi-am adus aminte că am nişte treabă importantă, şi anume să stau degeaba. Nu mai fiţi trişti, nu mai plângeţ', Mariah and John rămâne în sufletele tuturor! Încă puteţi să minţiţi poporul dând un check-in acolo; îi făceţ' pă toţ' să dea o fugă să bea o carafă de vin.
E ok, bă, e ok, vă salut respectuos, multă sănătate şi e de-ajuns, deocamdată.
Amin!

Ce se întâmplă pe Facebook? - post de "s0z prietenii mei"

Ăsta este un post de "îmi pare rău, vă cer scuze" tuturor celor din lista mea de prieteni de pe Facebook. Explicaţia e cam aşa:
Stăteam liniştită pe treaba mea, dădeam scroll pe News Feed, ca o disperată de Facebook ce sunt, când îmi apare un link interminabil, iniţial credeam că e o imagine, da' las-o-n mă-sa, cât de lungă să fie imaginea aia, cu ceva scris în poloneză. Dau frumos scroll până nu îmi mai simt degetele şi ajung la capătul nenorocirii: este chiar un eveniment. Şi este acesta: https://www.facebook.com/events/976047759091971/
M-am distrat dând câteva invite-uri pe ici, pe colo, 2-3 share-uri, ca să dispere şi alţii cu scroll-ul, până când am constatat că e chiar amuzant. Am continuat să dau şi să răspund la comentarii de la event, mesajele în Inbox curgeau "fmm Ana ce-ai făcut" "Ano, ce-i ăla, te omor" "MI-AI BLOCAT FACEBOOK-UL!" etc., până când am găsit asta: https://www.facebook.com/events/720308554749969/?ref_notif_type=event_mall_comment&source=1
M-am distrat şi mai tare când am primit print screen-uri cu notificările oamenilor, dacă se mai pot numi notificări. Aproape m-am dat cu capul de masă, literalmente, când am văzut reacţiile "păţiţilor" mei (Ade, colega de cameră, poate confirma cât de amuzată eram). Am râs cu lacrimi şi am rămas fără aer.
Am simţit nevoia să mă lămuresc de faptul că nu am luat viruşi, ci doar am găsit total random pe News Feed prostiile astea două. La primul am făcut mai multă reclamă, al doilea era deja "mainstream".
Vă cer scuze pe această cale şi sper să nu fiţi prea furioşi pe mine.
M-am simţit ca la boom-ul de goings la ziua Izabellei, doar că acolo nu era nevoie de atâta răbdare şi atâţia muşchi la degete ca să dai scroll.
Vă pupă Anuţa, o să pun acatiste la biserică să mă iertaţi!
#s0z #pwp

Silent Party ca la Bucureşti, numai că în Ploieşti

Iaaar n-am mai scris de mult, da' mi-a fost puţin silă. Puţin mai mult. *blushes*
Pentru prima dată în Ploieşti, oraşul ăla de la 60 km de Bucureşti, am băgat Silent Sound Party. Cum ce-i ăla? Toată lumea ştieee, helăăău!
Conceptu' de transmitere a sunetelor wireless a apărut în 1969 în filmul "Ruusujen Aika", un SF din Finlanda. În România a apărut prin... habar nu am anul, dar sigur a apărut în Bucureşti. Oamenii s-au gândit cam aşa: când ieşi într-un club, muzica e atât de tare încât nu auzi nici când eşti înjurat, darămite când ţi se face un compliment. Aşa că băieţii de la Silent Sound System au făcut treaba treabă. Ca săă bârfeşti cu cel mai bun prieten despre "ce bună e aia" sau chiar să te bagi în seamă cu gagica, party-ul ăla e soluţia. Pui căştile, dansezi pe lânga fata aia super frumi, apoi vă daţi amândoi căştile jos şi dansaţi. Simplu, nu?
Aşa cum am zis mai sus, ietă şi în Ploieşti, pentru prima oară. Unde altundeva ai putea găsi şmecheria asta dacă nu în Red Alert? Pe lângă toaaate concertele mişto de-au fost până acum, dar şi alea de urmează (la fel ca un post d-aici despre ele), ai Silent Party. Şi nu doar o dată, în caz că ai ratat party-ul din doişpe decembrie două mii paişpe. Vor mai fi astfel de party-ul. Dacă l-ai ratat pe ăsta, mergi prin Goblin Bucureşti şi vezi cum stă treaba, apoi te aşteptăm cu cele mai deschise braţe în Red Alert.
Que pasa în momentul ăsta aici? Mai exact la 11:44. E chiar marfă. E un "first time" pentru mine la un astfel de party şi cu siguranţă voi mai merge. Nu mă aşteptam să fie ploieştenii deschişi la treburi de genu', dar văd că prinde. Au venit oameni şi la care nu mă aşteptam, oameni pe care nu i-am mai văzut de nuştu când, oameni cu zâmbetul pe buze. Se întâmplă exact ce-am scris mai sus, oameni care şi-au lăsat căştile şi conversează. Oameni care dansează pe fiecare stil de muzică de pe cele trei canale. Canalul 1, auzi muzică deep şi tech house, de la DJ Bogdan Georgescu, pe canalul 2 ie muzică dubstep şi dnb direct de la DJ Phlo da Shaolin, şi pe 3 alternative one, a lu' nimeni altu' decât DJ Gaiţă, pe care-l găsiţi des p-aici.
Echipamentul ăsta e acelaşi ca la B'Estfest, voia bună e de la noi/voi. Primii 100 dă plătitori (pentru că şi băieţii de la Bucureşti tre' să mănânce o pâine) au primit un shot de tequila (y no marijuana) din partea casei. Ce să vrei mai mult de atât? Tre' doar să-ţi iei prietenii şi să ieşi naibii din casă, că e fucking vineri seară. O fi Ploieşti, dar nu e şcoală/liceu/facultate/job. Decât în cazul în care faci facultate la frecvenţă redusă, lucrezi în plus sau la cine ştie ce patron de te cheamă în weekend la munci. Scump nu e, berea 6-7 lei, sucurile îs 5 lei, cafeaua tot 5, cocktailuri 12 lei, alte băuturi pe undeva p-aici.
Nu are cum să nu îţi placă astfel de party, e muzică pentru fiecare. Mai puţin manele. Manele găseşti la restaurantele cu lăutari. Acolo poţi să spui şi ce melodie vrei de la nenea care-ţi asigură voia bună, Aici nu. Şi nici în Bucureşti. Îi laşi p-ăia să-şi facă treaba cum ştiu ei mai bine, tu te laşi purtat de val şi de alcoolul din sânge (dacă-l ai) şi dansezi până te dor picioarele şi îţi plâng plămânii că vor aiiiierrrr. Adică eu, fiind mai mult pă canalul doi, mi-am auzit una din melodiile preferate (Tove Lo - Stay High Hippie Sabotage Remix). Cum să zâmbesc la aşa ceva? Dj-ul e direct my soulmate, haha.
 Dacă nu-ţi mai place un stil dă muzică, apeşi pe un buton şi îţi schimbă canalul. E chiar amuzant ca tu şi prietenii tăi să aveţi muzică diferită, să-i vezi cum ei danseză aiurea pe muzica din urechile tale. Am râs puţin în nişte momente.
Da' hai că mă duc şi io să dansez, e trecut de 12, oameni sunt mulţi.
Am râs iar. Un oarecare de aici zise: LALALALALALAAAAAA destul de tare. Hai că mă distrez macsim.
Data viitoare aştept să văd clubul fix ca în Kultur, oameni să stai la coadă ca să treci.
Poze pun mai încolo, o să fac un update ceva. Întâi să le fac, apoi mai vedem.
Red Alert rulz şi toate cele!
Pwpwp şi multă sănătate, sărbători fericite şi tetrales baftalo în sesiune sau la teze+bac.
Cius, aufwiedersehen, au revoir!

Red Alert sau unde mă simt în Ploieşti ca în Bucureşti

Recenzie

Am mers acasă câteva zile şi am ajuns printr-un pub/club deschis nu de foarte mult timp, intitulat Red Alert. Mi-au spus câţiva oameni "bă, e mişto acolo, ar trebui să mergi şi tu" şi până la urmă, după o discuţie cu Văru' de la H8, am călcat pragurile Red Alert-ului.
Încă din hol, am zis în sinea mea: WOW. Mă aşteptam să fie ceva de rocăreală maximă, în serile de sâmbătă să fie plin de pletoşi şi tricouri cu trupe metal. Dintr-o oarecare nefericire, am mers într-o marţi seara şi eram cam foarte gol, adică eu, Văru' şi încă 2 persoane care, culmea, erau tot cu noi. Meh, era marţi, nu vineri.

Toate ca toate, dar muzica era fix să mă ungă pe sufleţel. Nici prea hardcore, nici prea soft, ceva care să placă la toată lumea, cum s-ar spune. 

Cum să explic eu cum arată locul... E foarte... primitor, încăpător, super dandy. Mno, lăsând caterinca la o parte, m-am simţit imediat ca în Fire Club, din Centrul Vechi. Diferenţa o face imaginea şi numele, că atmosfera am simţit-o cam aceeaşi. Nu vreau să fac o comparaţie sau ceva, doar spun cum m-am simţit în Red Alert. Mă rog, puţin mai comfortabil, datorită fotoliilor în loc de scaune. Totul se întâmplă într-un subsol, pentru că la etaj, din ce am înţeles, se va deschide cafenea. Şi, dat fiind că e într-un subsol şi că e destul de mare, se ţin şi concerte acolo. Ca de exemplu, sâmbăta asta, concert acustic Pistol cu Capse pe care nu-l ratez. Pe 26 septembrie, Kazi Ploae îşi lansează "Vise Triste" în acest Red Alert, pe 3 octombrie, The Amsterdams, pe 18 octombrie, Coma, iar pe 1 noiembrie, Infected Rain (mai sunt şi alte trupe, în alte zile, dar am scris aici doar pe cele care mi-au sărit în ochi). Concerte au mai fost din partea E.M.I.L., Raku şi-a lansat album aici, în vară, Chimie, Vlad Dobrescu şi Alan&Kepa au vizitat şi ei Red Alert, OCS de-asemenea. Şi sunt în fiecare săptămână party-uri tematice.
Şi ceea ce interesează pe toată lumea... la categoria de preţuri, se stă excelent. Red Alert nu e genul de pub unde să nu-ţi permiţi mai mult de o bere. Ba din contră. Îţi permiţi să bei ca porcu' într-o vineri seară când ai ieşit de la muncă, sau într-o oarecare sâmbătă când te-ai plictisit să stai în casă, sau în oricare altă seară, după o despărţire de prieten/ă. E fix locul care te scoate dintr-o stare nasoală.

Amplasarea este şi ea bună. Mai exact, centrală. Pe undeva pe foarte aproape de Palatul Culturii din Ploieşti, mai exact înspre Halele Centrale. Adresa şi mai exactă este pe str. Constanţei nr. 1.

Abia sâmbătă o să aflu cum face faţă Red Alert la concerte, chiar dacă o să particip la unul acustic. Tot concert e. 

La capitolul curăţenie, spun doar: bines, băieţi. Prin care cluburi am fost la concerte sau doar la o berică, capitolul ăsta avea un mare "meh" din partea mea. Ei bine, Red Alert are un "adev, bine$", pentru că, da, e curat. Mă repet, aştept şi ziua de sâmbătă, ca să, eventual, pot da un "later edit".

Pentru nişte timp petrecut la poveşti când clubul era gol, ei bine, mi-a fost lăsată o impresie bună. O să revin, după Pistol cu Capse acustic, cu un articol unde sper să pun şi un meniu pentru curioşi. Dar până atunci, spun că e unul din puţinele locuri din Ploieşti unde poţi sta şi liniştit, singurel, la o cafea, că nu te deranjează nimeni, poţi ieşi şi de ziua de naştere să te îmbeţi ca un animal, poţi duce şi o mireasă furată şi poţi ieşi şi pur şi simplu pentru că nu ai ce face. 

Avantaj: deocamdată nu e foarte aglomerat. 

Avantaj 2: Ploieşti e aproape de Bucureşti.

Mulţumesc lui Văru' că a deschis clubu' ăsta de mă face să mă simt ca-n Fire, aşa m-aş duce şi eu mai des pe acasă...

Pagină de Facebook: www.facebook.com/redalertclub

(like şi subscribe/follow, ca să vedeţi ce concerte vor mai fi)

Tumblr meet-up sau cum să-ți pună poliția cătușele în parc

Postul ăsta nu e o dovadă a frustrării mele, așa cum mulți ar spune înainte sau după ce l-ar citi. Nu e nici reclamă negativă, nici hatereală maximă. Adică e o doză de hatereală, dar una gândită.
În fine, am fost ieri cu Iza Priza (una din fondatoarele cartofi-prajiti.tumblr.com) la Primul Tumblr Meet Oficial din București. S-a făcut event frumos pe Facebook, ăstea, mna, doar e oficial. Vorbeam cu Iza la telefon și mi-a zis exact așa: bă, trece un grup de copii pe lângă mine, sunt vreo 100, nuștu dacă-s veniți în excursie sau sunt ăștia de la meet.
Ajung și eu, multă lume, oameni puțini. Mulți copii, mult haos, multe bisericuțe, multe tricouri cu Nirvana, multe coronițe cu floricele, mult păr dat cu albastru de metil care se vedea, de fapt, verde, multe longboard-uri, multă cerere de atenție.
După nici câteva minute de analizat terenul și găsit un loc unde să stau și să aștept ceilalți hateri de pe TumblrRo, deja prima boacănă. Un puști de sub 17 ani sigur, cu pet-ul de bere în mână desfăcut, s-a cam luat în gură cu oamenii de la BGS. Nu te puteai înțelege normal cu el și nu pot spune că era beat. Băieții calmi de la BGS, care i-au spus că nu are voie să consume băuturi alcoolice în locuri publice, au chemat poliția, că mna, ei nu au reușit să vorbească prea multe cu copilul. Polițiștii au încercat să vorbească la fel de drăguț, însă ce să ceri unui copil răsfățat care consideră că e plin de drepturi și poate consuma alcool la orice vârstă, oriunde vrea mușchiul lui? Nu sunt eu adeptă a polițiștilor și știu că își fac rar treaba cum trebuie, însă acum sunt de partea lor. Puștiul ăla, un blogger de pe Tumblr, vestitul Tumblr, ar cam fi vrut să se ia la bătaie cu unul din milițieni. V-aș lăsa să ghiciți ce s-a întâmplat mai departe, dar nu mă pot abține... A fost trântit la pământ și i s-au pus cătușele, apoi băgat în mașină și dus la secție. Îmi pare rău că nu am o cameră de filmat pornită non-stop, ca să pot atașa aici niște secvențe, să nu creadă careva că exagerez.
Pe lângă asta, fetițe de 14 ani care văd fetițe de 15-16 și ”OMG UITE-O P-AIA, HAI LA EA, DOAMNE, CE EMOȚII AM, NU POT SĂ CRED CĂ O S-O CUNOSC”, de parcă l-au văzut pe Justin Bieber în persoană. Sau fata cu foaia pe care scria ”kiss me i'm lonely”, s-a plimbat printre toți și s-a lins cu cine a putut. Când am întrebat-o de ce face asta, mi-a spus că din plictiseală. Ulterior, am tras cu urechea la o discuție între ea și una care a întrebat-o probabil același lucru ca și mine. Tipa a zis că s-a despărțit prietenul ei de ea pentru că i-a dat o palmă și acum, mna, se sărută cu cine poate. Din plictiseală. NU din atenție, ok?
Fata cu săruturile și băiatul cu poliția, plus alte personaje de maxim 15 ani care se dădeau în stambă cu orice ocazie ca să pară ei cool și pă trend m-au făcut să aproape regret că umblu pe Tumblr, chiar dacă am blog de 4 ani acolo.
Au venit Diana Catrina și Cătă (doi dintre organizatori) la mine și am făcut cunoștință cu ei. Cum eu eram pusă pe hatereală ieri, organizatorii erau în plan. Motivul? Au făcut un line-up ca la concert cu blogurile lor. Însă, din ce știu eu, line-up la concerte se face cu ăi mai șmecheri, deci, printr-o analiză mică, ei au considerat că au blogurile cele mai cele de pe Tumblr. What the... Însă am renunțat la hatereală pentru ei când am văzut că se poate vorbi frumos și putem râde împreună la niște glume. Au mai venit la mine, pe rând, 2 tipi. Primul a făcut cunoștință cu mine (habar nu am ce nume purta el sau ce blog avea sau orice despre el), apoi m-a întrebat dacă sunt în grupul TumblrRo de pe Facebook și dacă am văzut că-s oameni care vin cu hatereala. Am început să zâmbesc și i-am zis că fac parte din grupul ăla de hateri; a plecat imediat. Cel de-al doilea tip a venit și m-a întrebat direct dacă-i știu pe ăia cu hatereala, i-am zis că eu-s aia și că tre' să mai vină niște oameni, a râs puțin și a zbughit-o. E amuzant că fix copiii ca ăștia doi pe net sunt tari în gură și mamă de ce îmi dau eu cu părerea despre întâlnirea lor super boring, dar, în față, hihi ce nebună ești Ana, pa. Sunteți tari, mă, copii. Serios. Mă amuzați teribil. Să nu care cumva să vă opriți.
În rest, atmosfera a fost extrem de plictisitoare. Îmi doream să fi fost la muncă și să stau pe Tumblr decât să iau parte la lăbăria aia de meet, unde toți erau pe bisericuțe. Și eu am fost într-o bisericuță, dar bisericuța ”mea” era pusă pe observat și face-palming. Le mulțumesc Anei Maria T (Cossette) și prietenului ei și prietenului prietenului ei, Isabellei Constantin, lui Ionuț Vlad (ăla cu pepenii și shaorma), lui George Pisaltu și lui Andy Green că au venit să haterim împreună. Vorba lui Ionuț, grupul nostru era ca la o întrunire PCR, clubul pensionarilor, ceva de genu'. Mai amuzant a fost în parc la Unirii, când eu și Ionuț făceam mișto unul de celălalt. Mai mult viața făcea mișto de noi, but eh.
Pe lângă toate astea, nu a fost primul tumblr meet din București. Au mai fost câteva, vreo 3, până acum, doar în București. Că nu au fost prezenți mulți oameni, meh. Dar am avut oameni din Galați și Craiova și Tulcea, deci da.
Le-am semi-promis copiilor de ieri, pe net, că o să fac eu un Tumblr meet mult mai mișto și așa o să și fie. Aștept să vină oamenii la facultate în București, să se strângă lumea bună și, pe undeva octombrie-noiembrie, o să-l organizez. Nu doar eu, că mi-e silă și nu-mi place să fac pe șefa, dar o să fiu în ”line-up”.
Până atunci, pot spune, după ce m-am gândit de multe ori și intens, că lejeeerrr 50% din cei prezenți ieri, la meet-up, fac platforma de râs prin comportamentul lor. Vrei să îți faci prieteni sau vrei atenție? Nu le poți avea pe amândouă, s0z.
Și tot până atunci, arunc link de la blogurile mele, ca să nu creadă careva din ”Tumblriști” că sunt incognito:
1. http://cartofi-prajiti.tumblr.com
2. http://nvm-bollocks.tumblr.com
3. Instagram: http://instagram.com/wadafac
Și sfat general: acceptați critica, oricât de constructivă nu ar fi ea. E o critică, e părerea cuiva care, probabil, nu-ți e prieten. Ok, nu ai cerut părerea nimănui, dar ne-am născut, locuim, trăim într-un stat democratic, unde nu trebuie neapărat să ceri o părere ca să-ți fie dată. Oamenii te judecă indiferent de ce ai face, așa că de ce te ataci și spui că NU îți pasă în același timp?
În fine, per total a fost lame, dar mă bucur că am putut să-i ating posteriorul Anei Maria T, l-am cunoscut pe Andy, că de când se tot chinuie să mă scoată afară și l-am scos pe Ionuț în lume, că de când se chinuie toată lumea să facă asta... Și m-am văzut și cu Vero, m-am ales și cu niște pozici frumix, să fie bine ca să nu fie rău.
Nu vreau să par rea, dar nu așa arată un Tumblr meet-up. s0z kids.
Meh, multă sănătate, sper să nu mai existe un meet-up atââât de plictisitor vreodată. Plictisitor în sensul că n-am văzut oamenii să se ducă unul la celălalt și să întrebe ”care e blogul tău? ce tematică are? cum ai aflat de tumblr?”. Cam asta vedeam eu să se întâmple, dar a fost groaznic de plictisitor. Începusem să-i întreb pe ceilalți haterași dacă mergem să închiriem biciclete, that would have been fucking awesome.
Oh, am fost numită ”The Hate Ambasator from Tumblr RO” de către Tumblriștii. Nuștu exact cine-s ei, dar m-am simțit ca atunci când mi-a zis diriga, în a11a sau a12a, că-s ”avocata diavolului”. #hihi
Pwp, iubi & respect maxim. Sănătate!

The Hate Ambasathor from Tumblr RO

întâlnirea PCR: